Mandra de textualism voi incepe prin a spune ca scriu. Scriu pentru prima si ultima oara pe blogul asta ceva serios. De multe ori v-ati plans ca blogu' a fost infectat cu tot felu' de chestii. Ei bine, as putea la fel de usor sa ma lipsesc de a scrie si acele porcarioare hazlii simplu de catalogat ca fiind gay. Totusi, inainte de a ma decide daca ma las de asa ceva, simt ca trebuie sa scriu si ceva cu adevarat serios. Pana mea, mi s-a spus de atatea ori ca am "vocabolar", incat de-a dracu' m-am hotarat sa-l folosesc.
In primul rand, am citit cu totii preminunatul discurs al unui anumit nene miliardar, milionar sau ce memo era, prin care ni se spunea ca facultatea e degeaba. Nu vreau sa bat campii, poate ca are dreptate, sau poate ca nu. Ideea e ca toata treaba asta cu viitorul este extrem de incerta si nu-mi poate garanta nimeni ca daca nu fac facultate nu voi ajunge cine stie ce boschetar dependent de cine stie ce pungi cu continut mai mult decat dubios. [si totusi nici viceversa] Fiecare cu norocu' si capacitatea sa de a profita de oportunitati.
In al doilea rand, mai stim cu totii si ideile geniale ale parintilor profund fascinati de teribilul ASE din Bucuresti care pare a fi solutia la toate problemele. Daca zici ca nu vrei te intreaba "da' ce, nu poti sa intri?". Daca zici ca nu intri te intreaba "da' ce, nu vrei?". Deci oricum o dai, ASE-ul pare a fi un adversar cu o putere prea mare pentru a-ti pune mintea cu el. In fine, mai e si fericitul caz in care ASE-ul chiar e visul tau din totdeauna si manifesta o atractie iesita din comun in ceea ce te priveste.
Ma rog, vreau sa trec la subiect, pentru ca in caz contrar sigur as gasi ceva de comentat pentru fiecare facultate care la un moment dat a intrat si in calculele mele. Asadar, consider ca orice am face vom ramane mereu cu intrebarea "Ce-ar fi fost daca...?". Geniala e situatia in care e pus elevul de liceu. Decide ACUM care va fi viitorul tau. Ca practic asta ne invata toata lumea. Ce alegem acum este definitiv. Nu poate fi schimbat. Este viitorul nostru iminent. Stau si ma intreb totusi cum pot atatia sa lase facultatea si s-o ia de la zero. Stau si ma gandesc cum pe unii ii ajuta doar faptul ca au studii superioare, nemaicontand si ce studii superioare au.
Bai, fratilor. Eu cred ca e vorba de intuitie. Fiecare ar trebui sa faca acum ce-l duce capu'. Sa lase totul balta pentru ceea ce vrea cu adevarat sa faca. Viata e prea scurta sa pierde 3-5 ani pe o facultate care nu ne va folosi decat pentru a povesti nepotilor ca bunicu'/bunica are doua facultati. Credeti-ma, ca daca veti schimba domeniul, asta se va intampla, veti fi nevoiti sa faceti o a doua faculta, sau cel putin niste cursuri de specializare separate. Asadar, in locul meu si al vostru, mi-as baga picioare in ce spun altii si as face exact ce-mi dicteaza corasonu' ca se merita. Daca dai cu capul de tavan ca tintesti prea sus, urca in pod pe scara, si daca in pod te lovesti de alt tavan, iesi dracului afara, ca lumea e mare si dincolo de stratul de ozon nu a ajuns nimeni inca fara racheta. Ar fi o provocare, nu?
In concluzie, eu cred ca fiecare din noi merita o sansa: sansa de a se trezi din vis si de a incerca sa traiasca in realitate. Nu conteaza ca visezi la o casa albastra, la vile si bani, la un birou linistit in care sa-ti vezi de treaba ta, ori la o redactie de ziar in care esti mult prea prost platit. Nu conteaza ca visezi la o familie perfecta,cu sotie blonda si doi copii gemeni, la o viata de burlac betivan care da show-uri in fiecare sambata, la 6 copii handicapati, la cei 6 copii handicapati ai prietenei tale, ori la un radu-ciprian infiat brunet cu ochi verzi pe care sa-l cresti ca mama singura. Ascultati sfatul meu, nu lasati pe nimeni sa decida in locul vostru pentru ca in perspectiva liniara viitorul e doar unu;). Eu imi bag picioarele si fac ce ma duce mintea. Ne vedem la Bucuresti.
[Semnat: Una MiCA CU Ganduri MARI]
