duminică, 21 decembrie 2008
Cheers, dariling!
Ei bine acum cand mi se aprinde doar un singur bec si pana si ala e economic, fratilor, ma scuzati da' ma cam lipsesc de scris in general( ca sa nu vorbim doar de blog si toate alea).
Ideea e ca mi-ati lipsit si e mai mult decat bine acasa. Prieteni, cocalari, pitipoance, eu, tu, voi...oricum v-ar spune ori ne-ar spune lumea...eu is fericita ca pot veni si pleca oricand dintr-un loc ce se cheama acasa. E bine... si chit ca as sta inRynox toata zia limitandu-mi cerebelul la un fir de fum, imi bag eu picioarele in tot. Cand mi-a fost mai greu cu voi am stat si parca era mai seceta din punct de vedere lacrimogen.
So, sa bem pentru asta! Pentru prieteni care nu se schimba pentru ca asa ai tu nevoie, pentru acasa si pentru pitipoance proaste (in care tot dau eu cu pumnu' one ofthese days)!
ps. pup you all.
miercuri, 29 octombrie 2008
Indemn
baaaaaaiii.... de ce someaza toata lumea?
Hai, fuga, fuga... lasati colocviile sau partialele sau testele de seminar sau cum se cheama la voi si mai varsati aici vreo 2 ganduri... ca uite cat a trecut de la ultimul post. Si sunt sigura ca o sa va gasiti vreo 5 - 10 min de plictiseala din cand in cand sa spuneti poporului si internautilor devotati si bineinteles fanilor nostri ce mai faceti :d asta ca sa nu imi consum eu creditul si minutele care desigur, conform cliseelor plictisitoare referitoare la viata de student, nu sunt foarte multe :D
Hai, promit ca zilele astea umplu un nou butoi ca sa va dau un imbold. Acu ma apuc de barfa cu cristi. Noapte buna, sa visati mumos, sa aveti bafta :P
Cu deosebit respect si consideratie si alintaceala,
Ralu
luni, 23 iunie 2008
Laditza
miercuri, 23 aprilie 2008
marți, 22 aprilie 2008
Butoiu' IV
Mana nu e foarte grav... eu ma indoiesc ca e rupta... ca deja nu ma mai doare aproape deloc. Fac aroape tot ce face un om cu doua maini neingradite de fase sau alte chestii calcaroase. Nu are rost sa va repovestesc profesionalismul cu care m-au tratat asistentele din spital sambata noaptea, asistente la care a trebuit sa se zbiere doctorita “sa se duca la cine le-a pus in tura de 12 ore sa invete cum se face un ghips”. Nici de diagnostice care se bat cap in cap. Nici de cum nu am chef sa fac nimic saptamana asta. Nici de cum urasc vremea de afara. Si mai ales, nu ma apuc sa ma vait ca nu mai pot merge pe munte.
Stiti ca a inceput lumea sa ma alinte si sa ma cocoleseasca si i-am spus lui cristi ca ma invata prost. Mama rareori ma alinta si cand ar vrea acum sa faca asta nu o mai las eu. Pentru tati eu tot “puiutzu” sunt de acu’ 19 ani si pana azi, deci nicio schimbare.
Se spune ca “ prietenul la nevoie se cunoaste” si eu am avut in jurul meu oameni faini care sa ma scoata din starea de boceala isterica si pitiponceasca si sa-mi miste fiinta la spital. Si sa stea acolo 2 ore. Si sa cante la chitara cu politistii. Si sa glumeasca pana m-au lasat acasa. Si sa renunte la a ma “pocni” tot prieteneste :))
Inchei aici ca imi e foame si nu pot sa-mi iau aulinul cu stomacul gol. Stiu ca m-am laudat frumos in alineatul de mai sus... da’ fac asta rar si acu’ am dreptu’. Rezolutie: O sa ma alint mai des. :d
Numai bine si sa aveti prieteni ca ai mei. Atat va doresc.