Butoiu` V

Sunt locuri în care nu e niciodată linişte, unde nu se stinge lumina, unde nu esti vreodată singur, unde mereu eşti departe, unde e interzis fumatul şi totuşi mereu se fumează, unde nimeni nu ştie de pasărea colibri şi unde bunul simţ e admirat ca fiind cultură generală. 

Sunt locuri unde mulţi oameni se duc doar de dragul de a spune că „se duc”, unde există programe riguros de inadecvat realizate (pe care oricum nimeni nu le respectă), unde ţigările normale, locurile de parcare şi creierele lipsesc, unde e cald in beciuri şi poduri, unde cunosti tineri pnl-isit „îngâmfaţi” doar pentru că aşa cred ei că sunt. 

Sunt şi locuri unde totul e verde, curat şi ordonat, unde sunt uşi cu amortizoare, unde găseşti reviste moca, salate mici şi scumpe, paişpe mii de carduri, unde e interzis fumatul şi nu se fumează, unde vezi oameni de toate vârstele care au ca numitor comun respectul reciproc sau munca. 

Găseşti şi locuri de stat până la primul metrou dimineaţa, de băut bere şi de rentz, de dat din cap sau de vorbă cu şerban toată noaptea, unde vezi oameni care sărbătoresc şi se „combină” ( şi observi şi mai faci şi preziceri d-astea), locuri unde să ne strângem mulţi, câţi om mai rămâne. 

Şi locuri de mers cu ami sunt, locuri cu teatru clasic sau modern, în pod sau în romană, locuri cu filme româneşti şi 4 ron biletul la matineu joia, şi scările de la tnb, şi fântâna de la universitate, şi o bancă de citit în herăstrău când e cald, şi locuri cu 3 ron berea sau treceri de pietoni în subsoluri, şi magazinul metalist sau cel hipiot, şi mai există şi o cameră lângă cişmigiu unde sunt o piramidă sau un apartament în dristor unde sendvişurile cu ceapă sunt minunate şi unde ajungi cu taxiul de la unirii cu 10 ron la 3 noaptea... 

Toate astea şi cine mai ştie câte s-au adunat în mine şi tropăie voioase în aşteptarea celor care or să mai vie. Aşa, încet, încet se umple butoiu. Pe unii nu vă mai cunosc. Alţii, pe care am impresia că îi cunosc, or să plece. Trebuie să învăţ să let go fără să îmi furaţi din butoi :P Să ştiţi că sunteţi totuşi destui pe care nu pot să vă las. Şi nu am să vă las. :) 

btw

Crăciun fericit!!!

Cheers, dariling!

In perioada in care eram fercita daca cine trebuia sa-mi citeasca posturile mi le citea si eventual imi lasa si comment-uri, in care blogul asta era alt fel de a spune acelasi lucru pe care puteam sa-l scot din gura live, scriam mai des. Scriam atat de des incat probabil ca se si vedeau chestii care-mi apartineau "pe post".
Ei bine acum cand mi se aprinde doar un singur bec si pana si ala e economic, fratilor, ma scuzati da' ma cam lipsesc de scris in general( ca sa nu vorbim doar de blog si toate alea).
Ideea e ca mi-ati lipsit si e mai mult decat bine acasa. Prieteni, cocalari, pitipoance, eu, tu, voi...oricum v-ar spune ori ne-ar spune lumea...eu is fericita ca pot veni si pleca oricand dintr-un loc ce se cheama acasa. E bine... si chit ca as sta inRynox toata zia limitandu-mi cerebelul la un fir de fum, imi bag eu picioarele in tot. Cand mi-a fost mai greu cu voi am stat si parca era mai seceta din punct de vedere lacrimogen.

So, sa bem pentru asta! Pentru prieteni care nu se schimba pentru ca asa ai tu nevoie, pentru acasa si pentru pitipoance proaste (in care tot dau eu cu pumnu' one ofthese days)!

ps. pup you all.

Indemn

baaaaaaiii.... de ce someaza toata lumea? 

Hai, fuga, fuga... lasati colocviile sau partialele sau testele de seminar sau cum se cheama la voi si mai varsati aici vreo 2 ganduri... ca uite cat a trecut de la ultimul post. Si sunt sigura ca o sa va gasiti vreo 5 - 10 min de plictiseala din cand in cand sa spuneti poporului si internautilor devotati si bineinteles fanilor nostri ce mai faceti :d asta ca sa nu imi consum eu creditul si minutele care desigur, conform cliseelor plictisitoare referitoare la viata de student, nu sunt foarte multe :D

Hai, promit ca zilele astea umplu un nou butoi ca sa va dau un imbold. Acu ma apuc de barfa cu cristi. Noapte buna, sa visati mumos, sa aveti bafta :P

Cu deosebit respect si consideratie si alintaceala,

Ralu 

Laditza

Mesaj scurt: Bacu :d Trece. Repede.Vin.Dupa.Cu toata lumea. Inchei. Noapte buna. Maine mumoshi si bla bla-uri.

daca asta e un butoi cu muraturi, eu vreau sa fie cu varza murata. si daca e un butoi cu dorinte, eu vreau sa fie un butoi cu iarba verde si soare si lac. si daca e un butoi cu realitati, vreau sa curga din el tot ce e rau. si apoi as vrea sa il repare cineva..sa nu mai curga..pentru ca..totusi..ce-i asta? cum sa curga butoiul?

Butoiu' IV

pentru ca vorbeam mai inainte cu serban despre butoaie (puturoase cu muraturi), mi-am adus aminte ca eu nu am mai umplut niciunul de mult. acu chiar am cu ce sa-l umplu. Si il umplu cu o mana. Deci scuzati « ingambamentul » fortat … mi-e greu sa tin si shift si sa tastez litere cu aceeasi mana. Bine ca wordu tranteste din cand in cand singur majuscule.

Mana nu e foarte grav... eu ma indoiesc ca e rupta... ca deja nu ma mai doare aproape deloc. Fac aroape tot ce face un om cu doua maini neingradite de fase sau alte chestii calcaroase. Nu are rost sa va repovestesc profesionalismul cu care m-au tratat asistentele din spital sambata noaptea, asistente la care a trebuit sa se zbiere doctorita “sa se duca la cine le-a pus in tura de 12 ore sa invete cum se face un ghips”. Nici de diagnostice care se bat cap in cap. Nici de cum nu am chef sa fac nimic saptamana asta. Nici de cum urasc vremea de afara. Si mai ales, nu ma apuc sa ma vait ca nu mai pot merge pe munte.

Stiti ca a inceput lumea sa ma alinte si sa ma cocoleseasca si i-am spus lui cristi ca ma invata prost. Mama rareori ma alinta si cand ar vrea acum sa faca asta nu o mai las eu. Pentru tati eu tot “puiutzu” sunt de acu’ 19 ani si pana azi, deci nicio schimbare.

Se spune ca “ prietenul la nevoie se cunoaste” si eu am avut in jurul meu oameni faini care sa ma scoata din starea de boceala isterica si pitiponceasca si sa-mi miste fiinta la spital. Si sa stea acolo 2 ore. Si sa cante la chitara cu politistii. Si sa glumeasca pana m-au lasat acasa. Si sa renunte la a ma “pocni” tot prieteneste :))

Inchei aici ca imi e foame si nu pot sa-mi iau aulinul cu stomacul gol. Stiu ca m-am laudat frumos in alineatul de mai sus... da’ fac asta rar si acu’ am dreptu’. Rezolutie: O sa ma alint mai des. :d

Numai bine si sa aveti prieteni ca ai mei. Atat va doresc.