Cufundare in absolut

21 februarie 2008

Stau, ma gandesc la eclipsa de luna pe care am ratat-o, lucrez polinoame, zgarii peretii si realizez ca nu am mai postat de mult. In aceste momente stau si imi zic in gand, e timpul sa mai scriu niste tampenii pe acest blog minunat creat pentru a-ti varsa nervii, ura, furia si toate celelalte sentimente de acest gen, prin intermediul unei postari stupide lipsite de sens, inteles, coerenta sau utilitate. Dam uitarii absolut orice si ne cufundam cu nasul in caietele, manualul si culegerile de matematica cu speranta ca ultimul capitol studiat imi va deveni mai familiar, dar nu se intampla asa. Dupa aproape o ora de incercari esuate de a duce la capat macar un amarat de exercitiu, care, la lucrarea de maine ar putea aduce mult doritul "5", ajung intr-un final sa las balta setea mea de cunoastere. Inchei aceasta secventa cu o bine meritata "Sa-mi bag **** in ea de matematica si sa-mi bag **** in toti cei care au inventat-o". Respir adanc, dar nu profund, nu-mi plac conotatiile cuvantului.

Deschid winamp-ul, add - death metal - Death - Leprosy >:) si incep sa ma minunez de talentul unui mare om care din pacate nu mai este printre noi ( Chuck Schuldiner). Mult adevar graieste acel proverb: "Numai cei buni mor tineri". Dar trecem peste acest moment de melancolie pentru ca muzica inca poate sa-i aduca spiritul printre noi.

"The first blood shed does not seem real
Reality is what you feel
Dropping on your knees and pray
God won's make this go away."

Poeme de genu' asta au iesit din vocea sa, ca apoi sa iasa din boxele mele, umpland o camera anosta cu viata, energie si revolta. Morbiditatea lor trezeste la viata criminalul din tine si incepi a te gandi la cel mai mare dusman al tau. Astfel incep fanteziile cu maltratarea, torturarea, masacrarea, desacrarea etc. spune-i cum vrei a tipului care te-a calcat in exces pe bataturi. In fine, s-o terminam cu viziunile macabre si problemele mele de natura psihica.

Ma gandesc cu oroarea la sumedenia de trupe din care fac parte si cu care nu am scos inca nimic (Beherystark, Ejectum Fecalia, Cronoclismatron, Grohicon), cat despre ARYS TARK n-o putem pune la categoria nimic scos. Un album live precum cel scos in Blue este o adevarata opera de arta. Toata ideologia acestor trupe nu este sa sune bine, ba dimpotriva trebuie sa sune cat mai prost si mai stupid, dar cu o oarecare doza de umor prin care eu cu Zaxxx si Regele incercam sa reinventam Metalu'. E absolut divin ceea ce iese prin combinarea tutror genelor de metale extreme (gore, grind, black, pagan, death si altele). Incetu' cu incetu' imi piere cheful si inspiratia de a imbunatati aceasta postare, asa ca o voi lasa o continuare pe altadata.

Iisus cu voi si toate cele bune >:)