Injectie : Requiem (Zion)

Scumpii mei, stiu cat de mult va place folosirea in exces si de prost gust a termenului "requiem" si de aceea am decis sa va satisfac nevoile culturale. Cat despre injectie, nu imi mai trebuie asa de mult, intrucat am avut parte de o mica doza din acel ser magic in timpul orei de romana. Vedeti ce simplu e? N-am sa va spun acum despre ce este vorba intrucat episodul in sine nu prea importa, cu atat mai putin personajele ce au fost sub lumina reflectoarelor. Ideea e ca am facut o cura sanatoasa de ras, asa cum mai radeam prin gimnaziu la o poanta cretina a unui coleg sau dupa ce bateam sanatos pe cineva.

De ce requiem? Heh.. vad ca nu va prea place sa asteptati. Titlul se refera la o formula pe care am folosit-o si ieri, "trenul spre Zion", formula ce nu-mi apartine nici pe departe. Ei, dragi copii, exista si in marele nostru burg bucovinean un Zion, dar nu e nici pe departe un loc sfant. Nu ca s-ar infaptui mari pacate pe acolo, dar concentratia redusa de materie cenusie pe metru patrat pericliteaza pana si posibilitatea de a avea un dialog rudimentar, care se rezuma la "-Salut! Ce mai faci? Bine...", daramite o conversatie cu un anumint sens si/sau scop. Ca sa fiu mai precis, Zion este un club de amatori de muzica ce prezinta influente puternice orientale, cu precadere turcesti si indiene. Clubul este la indemana tuturor celor care s-au saturat de integritate corporala si tanjesc dupa o remodelare drastica si dupa fetite simple.

Pana aici totul e bun, dar nu e nimic spus. Stiti voi cum e Suceava, un oras mut, in care confidenta este la putere, nimeni nu este sifon, iar termenul "barfa" trebuie cautat in DEX. Cu toate astea, un vant electronic ciudat a adus un zvon alarmant. Conform acestui zvon, in vara tracuta, un individ mai inalt, de o constitutie mai mult sau mai putin solida si stampilat cu o zvastica de dimensiuni demne de luat in seama, a patruns nepoftint in clubul unde se delectau inocentii prieteni ai muzicii orientale si a inceput sa imparta pumni aleatoriu celor care ii ieseau in cale, fara a tine cont de varsta, sex sau statura. Loviturile erau atat de puternice, incat victima isi "lua somn" imediat, dupa cum povestea si FoX. Unul din tipii compostati a fost si un amic de-al meu din copilarie (imi pare rau pentru el, venise doar pentru muzica si pentru fetite). Bineinteles, au existat zvonuri cum ca il mai asteptau vreo 30 de insi afara, in cazul in care neonazistul intampina dificultati, dar nu a fost cazul, intrucat omul si-a terminat treaba linistit (adica a batut tot ce a apucat) si a plecat in treaba lui, dupa ce a "aranjat" si bodyguarzii. Personal, nu cred ca tipul a fost insotit chiar de 30 de insi, dar totusi singur nu putea sa fie. FoX e de parere ca respectivii nu erau din Suceava (Orasul Ingerilor), dar auzisera de acest club. Curios sa aflu mai multe, mi s-a spus ca nimeni nu il stie pe respectuvul - e un fel de Zorro contemporan, cu zvastica.

Ei, ce credeti? A procedat corect neonazistul? Voi asa ati fi facut daca erati o bruta rasa-n cap, cu convingeri tapene si cu alergie la tot ceea ce depaseste pigmentatia normala si limita prostiei? Regretati faptul ca evenimentul nu a fost inregistrat in format digital si imprastiat pe net? Vi se pare normal sa se intample asa ceva in ziua de azi? Daca raspunsul vostru la toate intrebarile de mai sus este da, inseamna ca totusi mai aveti o sansa mica pe acolo.:) Violenta nu da bine, dar bataia e rupta din rai.

Nota: tin sa precizez ca termenul "muzica orientala", din paragraful 3, este folosit cu sens figurat. Regret jignirea adusa tipului de muzica, dar ironia suna bine. De asemenea, povestea se poate sa fie fictiva, dar morala ramane aceeasi (daca o vedeti).

Noapte buna, sunteti frumosi cand dormiti!