Nothing

Asta vad eu.. asta simt eu.. foarte mult NOTHING!!! Peste tot unde ma uit, orice as vedea, pe orice as pune mana, orice as mirosi. Poate ca.. poate ca al meu cap e gol. Poate ca sunt un cretin, un imbecil, un lenes si un frustrat. Poate ca gresesc fiinda urasc, contemplez, analizez, apreciez, dispretuiesc, laud si jignesc. Poate ar trebui sa fiu mai tolerant si mai deschis. Poate ar trebui sa ma lase rece toate cele spuse mai sus. Cine stie.. poate ar fi cazul sa va puneti niste intrebari...

Inca o zi, inca o bucatica din noi moare. Ce am fost si ce am ajuns.. am fost un nimic toti si toate, iar acum nu suntem altceva decat un nimic mai mare. Stimabililor, ce ne facem?! Nu mai simte lumea nevioa sa scrie.. Poate ca lumea nu mai are timp. Nu radeti, e o posibilitate. Stiti voi, vine BAC-ul si... si pe toti i-a apucat invatatul... si altii vor avea in curand sesiune... si altii au de lucru... Ma faceti sa rad, viermi dezgustatori ce sunteti. Va pasa voua de BAC cum v-a pasat si de ... ce vorbesc eu aici?! Voua nu v-a pasat de nimic niciodata. La multi dintre voi, totul este o moda. Incepeti, continuati o vreme, pana va plictisiti, desigur, dupa care dati bir cu fugitii.

Ma uit prin jur, dar cu sfiala, sa nu dau peste o priveliste prea "cool" si sa vomit instant. Unii oameni sunt intimidant de prosti. Incarcatura de impresii ii cocoseaza, le imbatraneste trasaturile fetei si ii transforma in niste inutili. De astfel, asta e prototipul ideal pentru masinaria de consum a lumii in anii ce urmeaza. Cand te uiti in ochii lor, vezi un perete. Deschiderea catre nou este la ei indepartarea de propria persoana. Folosesc atat de des si cu o mare placere cuvinte precum "taran","bou","dobitoc","looser","fraier" drept apelative, fara sa stie ca ei sunt, de fapt, o jignire adusa taranilor, fraierilor, looserilor,boilor si dobitocilor. Dumnezeu sa va ierte!

Mi-e dor de vremuri ce-au fost si n-au sa mai vina.

P.S. Pe cand un alt Butoi?

Post despre nimic.

Nu stiu daca sunteti de acord cu mine sau daca vi s-a intamplat vreodata. Aseara am avut un „moment”. A fost un moment in care inspiratia divina, sansa, planetele, creierul inmuiat in alcool cu un instinct natural de protejare sau supravietuire, oricare dintre toate astea m-au facut sa iau o decizie pe care in mod normal nu as fi luat-o fara sa ma uit inapoi. Uite, aseara a fost „momentul” cand ce nu am putut sa fac de atatea ori, aseara s-a putut. Sa intorc spatele si sa nu ma intereseze. Am mai avut un moment de asta anul trecut. Exact aceleasi circumstante. Am inchis ochii, strans pumnii, moved on. Si a iesit bine. Victime colaterale, bineinteles, dar cine a avut de ramas a ramas. Am incredere in instinctele mele. Tot timpul am avut. Si teoretic merge. Aveti incredere in instinctele voastre. In ele se gaseste „acel ceva bun” care lipseste in mod normal din personalitatea noastra.

Recunosc, nu am experienta de viata nici cat negru sub unghie. Nu ma pricep la existentialism. Nu stiu sa dau sfaturi. Nu analizez nimic in profunzime. Nu ma intereseaza. Imi car viata „mediocra” in spate si incerc sa fiu fericita. Iubesc oamenii. Iubesc prea mult oamenii si ma atasez prea tare. Sufar rar, si deobicei incerc sa nu sufar in gura mare. Si stiu ca toata viata mea am sa depind de momente ca cel mai sus amintit. Sper doar ca in curand voi invata smecheria si voi reusi sa le fabric si singurica.