Ba, fratzica, ce-ati mai crescuuuut! N-are moshu' bani de materiale ca sa va aduca tuturor ciorapi de mari ce sunteti!
Iaca eram si eu pah aic'i'shea prin capitale shi ma gandeam ca cade ni'soarea dah pah nori si ie earna si me dor dah Suceava... si cum iote ca m-am nimerit la domnu' Alejandro pah blog si d'acolo'shea am nimerit aic'i'shea unde cum zicea filozofu' e frumos, da' nu prea ca s-a cam lasat cu panza dah paianjin, ma gandeam sa va scriu urari dah bine, dah sanatate si dah noroc, dah bani ca la studenti si dah chef si dah toate alea, saru'mana...
Ne vedem eventual la o colinda, o maslina, o atentze!
Ca sa ma termin aic'i'shea in spiritul sarbatorilor dah earna: Betz Cola si ascultati-l pe Hrusca!
Buna dimineatza, Buna ziua si Noapte buna!
Vica
joi, 17 decembrie 2009
sâmbătă, 27 iunie 2009
joi, 25 iunie 2009
a venit timpul sa fim iar fericiti :)
la noi in suceava este un butoi. si de un an saracu butoi a fost cam abandonat. dar dragii mei, tineti-va bine....'cause mamaaa I'm coming home....si daca nici un an de cluj nu m-a convins ca nicaieri in alta parte nu poate fi mai bine decat acasa cu voi...nothing will
desi si prin urmare in rainbow va astept sa va zic ca va iubesc si ca mi-a fost tare dor de voi:D
p.s. acum mai mult ca oricand ma bucur ca am facut liceul la CNPR, ca prin Nutzi am facut saltul de la "Cozma, tashi din gura" la "Marina, iesi la tabla" , ca prin Dungeanu am aflat ca suntem jegurile liceului, si ca prin Georgescu am aflat ca in generatia noastra suntem toti niste inculti.
desi si prin urmare in rainbow va astept sa va zic ca va iubesc si ca mi-a fost tare dor de voi:D
p.s. acum mai mult ca oricand ma bucur ca am facut liceul la CNPR, ca prin Nutzi am facut saltul de la "Cozma, tashi din gura" la "Marina, iesi la tabla" , ca prin Dungeanu am aflat ca suntem jegurile liceului, si ca prin Georgescu am aflat ca in generatia noastra suntem toti niste inculti.
joi, 22 ianuarie 2009
Butoiu` V
Sunt locuri în care nu e niciodată linişte, unde nu se stinge lumina, unde nu esti vreodată singur, unde mereu eşti departe, unde e interzis fumatul şi totuşi mereu se fumează, unde nimeni nu ştie de pasărea colibri şi unde bunul simţ e admirat ca fiind cultură generală.
Sunt locuri unde mulţi oameni se duc doar de dragul de a spune că „se duc”, unde există programe riguros de inadecvat realizate (pe care oricum nimeni nu le respectă), unde ţigările normale, locurile de parcare şi creierele lipsesc, unde e cald in beciuri şi poduri, unde cunosti tineri pnl-isit „îngâmfaţi” doar pentru că aşa cred ei că sunt.
Sunt şi locuri unde totul e verde, curat şi ordonat, unde sunt uşi cu amortizoare, unde găseşti reviste moca, salate mici şi scumpe, paişpe mii de carduri, unde e interzis fumatul şi nu se fumează, unde vezi oameni de toate vârstele care au ca numitor comun respectul reciproc sau munca.
Găseşti şi locuri de stat până la primul metrou dimineaţa, de băut bere şi de rentz, de dat din cap sau de vorbă cu şerban toată noaptea, unde vezi oameni care sărbătoresc şi se „combină” ( şi observi şi mai faci şi preziceri d-astea), locuri unde să ne strângem mulţi, câţi om mai rămâne.
Şi locuri de mers cu ami sunt, locuri cu teatru clasic sau modern, în pod sau în romană, locuri cu filme româneşti şi 4 ron biletul la matineu joia, şi scările de la tnb, şi fântâna de la universitate, şi o bancă de citit în herăstrău când e cald, şi locuri cu 3 ron berea sau treceri de pietoni în subsoluri, şi magazinul metalist sau cel hipiot, şi mai există şi o cameră lângă cişmigiu unde sunt o piramidă sau un apartament în dristor unde sendvişurile cu ceapă sunt minunate şi unde ajungi cu taxiul de la unirii cu 10 ron la 3 noaptea...
Toate astea şi cine mai ştie câte s-au adunat în mine şi tropăie voioase în aşteptarea celor care or să mai vie. Aşa, încet, încet se umple butoiu. Pe unii nu vă mai cunosc. Alţii, pe care am impresia că îi cunosc, or să plece. Trebuie să învăţ să let go fără să îmi furaţi din butoi :P Să ştiţi că sunteţi totuşi destui pe care nu pot să vă las. Şi nu am să vă las. :)
Sunt locuri unde mulţi oameni se duc doar de dragul de a spune că „se duc”, unde există programe riguros de inadecvat realizate (pe care oricum nimeni nu le respectă), unde ţigările normale, locurile de parcare şi creierele lipsesc, unde e cald in beciuri şi poduri, unde cunosti tineri pnl-isit „îngâmfaţi” doar pentru că aşa cred ei că sunt.
Sunt şi locuri unde totul e verde, curat şi ordonat, unde sunt uşi cu amortizoare, unde găseşti reviste moca, salate mici şi scumpe, paişpe mii de carduri, unde e interzis fumatul şi nu se fumează, unde vezi oameni de toate vârstele care au ca numitor comun respectul reciproc sau munca.
Găseşti şi locuri de stat până la primul metrou dimineaţa, de băut bere şi de rentz, de dat din cap sau de vorbă cu şerban toată noaptea, unde vezi oameni care sărbătoresc şi se „combină” ( şi observi şi mai faci şi preziceri d-astea), locuri unde să ne strângem mulţi, câţi om mai rămâne.
Şi locuri de mers cu ami sunt, locuri cu teatru clasic sau modern, în pod sau în romană, locuri cu filme româneşti şi 4 ron biletul la matineu joia, şi scările de la tnb, şi fântâna de la universitate, şi o bancă de citit în herăstrău când e cald, şi locuri cu 3 ron berea sau treceri de pietoni în subsoluri, şi magazinul metalist sau cel hipiot, şi mai există şi o cameră lângă cişmigiu unde sunt o piramidă sau un apartament în dristor unde sendvişurile cu ceapă sunt minunate şi unde ajungi cu taxiul de la unirii cu 10 ron la 3 noaptea...
Toate astea şi cine mai ştie câte s-au adunat în mine şi tropăie voioase în aşteptarea celor care or să mai vie. Aşa, încet, încet se umple butoiu. Pe unii nu vă mai cunosc. Alţii, pe care am impresia că îi cunosc, or să plece. Trebuie să învăţ să let go fără să îmi furaţi din butoi :P Să ştiţi că sunteţi totuşi destui pe care nu pot să vă las. Şi nu am să vă las. :)
duminică, 21 decembrie 2008
Cheers, dariling!
In perioada in care eram fercita daca cine trebuia sa-mi citeasca posturile mi le citea si eventual imi lasa si comment-uri, in care blogul asta era alt fel de a spune acelasi lucru pe care puteam sa-l scot din gura live, scriam mai des. Scriam atat de des incat probabil ca se si vedeau chestii care-mi apartineau "pe post".
Ei bine acum cand mi se aprinde doar un singur bec si pana si ala e economic, fratilor, ma scuzati da' ma cam lipsesc de scris in general( ca sa nu vorbim doar de blog si toate alea).
Ideea e ca mi-ati lipsit si e mai mult decat bine acasa. Prieteni, cocalari, pitipoance, eu, tu, voi...oricum v-ar spune ori ne-ar spune lumea...eu is fericita ca pot veni si pleca oricand dintr-un loc ce se cheama acasa. E bine... si chit ca as sta inRynox toata zia limitandu-mi cerebelul la un fir de fum, imi bag eu picioarele in tot. Cand mi-a fost mai greu cu voi am stat si parca era mai seceta din punct de vedere lacrimogen.
So, sa bem pentru asta! Pentru prieteni care nu se schimba pentru ca asa ai tu nevoie, pentru acasa si pentru pitipoance proaste (in care tot dau eu cu pumnu' one ofthese days)!
ps. pup you all.
Ei bine acum cand mi se aprinde doar un singur bec si pana si ala e economic, fratilor, ma scuzati da' ma cam lipsesc de scris in general( ca sa nu vorbim doar de blog si toate alea).
Ideea e ca mi-ati lipsit si e mai mult decat bine acasa. Prieteni, cocalari, pitipoance, eu, tu, voi...oricum v-ar spune ori ne-ar spune lumea...eu is fericita ca pot veni si pleca oricand dintr-un loc ce se cheama acasa. E bine... si chit ca as sta inRynox toata zia limitandu-mi cerebelul la un fir de fum, imi bag eu picioarele in tot. Cand mi-a fost mai greu cu voi am stat si parca era mai seceta din punct de vedere lacrimogen.
So, sa bem pentru asta! Pentru prieteni care nu se schimba pentru ca asa ai tu nevoie, pentru acasa si pentru pitipoance proaste (in care tot dau eu cu pumnu' one ofthese days)!
ps. pup you all.
miercuri, 29 octombrie 2008
Indemn
baaaaaaiii.... de ce someaza toata lumea?
Hai, fuga, fuga... lasati colocviile sau partialele sau testele de seminar sau cum se cheama la voi si mai varsati aici vreo 2 ganduri... ca uite cat a trecut de la ultimul post. Si sunt sigura ca o sa va gasiti vreo 5 - 10 min de plictiseala din cand in cand sa spuneti poporului si internautilor devotati si bineinteles fanilor nostri ce mai faceti :d asta ca sa nu imi consum eu creditul si minutele care desigur, conform cliseelor plictisitoare referitoare la viata de student, nu sunt foarte multe :D
Hai, promit ca zilele astea umplu un nou butoi ca sa va dau un imbold. Acu ma apuc de barfa cu cristi. Noapte buna, sa visati mumos, sa aveti bafta :P
Cu deosebit respect si consideratie si alintaceala,
Ralu
luni, 23 iunie 2008
Laditza
Mesaj scurt: Bacu :d Trece. Repede.Vin.Dupa.Cu toata lumea. Inchei. Noapte buna. Maine mumoshi si bla bla-uri.
miercuri, 23 aprilie 2008
daca asta e un butoi cu muraturi, eu vreau sa fie cu varza murata. si daca e un butoi cu dorinte, eu vreau sa fie un butoi cu iarba verde si soare si lac. si daca e un butoi cu realitati, vreau sa curga din el tot ce e rau. si apoi as vrea sa il repare cineva..sa nu mai curga..pentru ca..totusi..ce-i asta? cum sa curga butoiul?
marți, 22 aprilie 2008
Butoiu' IV
pentru ca vorbeam mai inainte cu serban despre butoaie (puturoase cu muraturi), mi-am adus aminte ca eu nu am mai umplut niciunul de mult. acu chiar am cu ce sa-l umplu. Si il umplu cu o mana. Deci scuzati « ingambamentul » fortat … mi-e greu sa tin si shift si sa tastez litere cu aceeasi mana. Bine ca wordu tranteste din cand in cand singur majuscule.
Mana nu e foarte grav... eu ma indoiesc ca e rupta... ca deja nu ma mai doare aproape deloc. Fac aroape tot ce face un om cu doua maini neingradite de fase sau alte chestii calcaroase. Nu are rost sa va repovestesc profesionalismul cu care m-au tratat asistentele din spital sambata noaptea, asistente la care a trebuit sa se zbiere doctorita “sa se duca la cine le-a pus in tura de 12 ore sa invete cum se face un ghips”. Nici de diagnostice care se bat cap in cap. Nici de cum nu am chef sa fac nimic saptamana asta. Nici de cum urasc vremea de afara. Si mai ales, nu ma apuc sa ma vait ca nu mai pot merge pe munte.
Stiti ca a inceput lumea sa ma alinte si sa ma cocoleseasca si i-am spus lui cristi ca ma invata prost. Mama rareori ma alinta si cand ar vrea acum sa faca asta nu o mai las eu. Pentru tati eu tot “puiutzu” sunt de acu’ 19 ani si pana azi, deci nicio schimbare.
Se spune ca “ prietenul la nevoie se cunoaste” si eu am avut in jurul meu oameni faini care sa ma scoata din starea de boceala isterica si pitiponceasca si sa-mi miste fiinta la spital. Si sa stea acolo 2 ore. Si sa cante la chitara cu politistii. Si sa glumeasca pana m-au lasat acasa. Si sa renunte la a ma “pocni” tot prieteneste :))
Inchei aici ca imi e foame si nu pot sa-mi iau aulinul cu stomacul gol. Stiu ca m-am laudat frumos in alineatul de mai sus... da’ fac asta rar si acu’ am dreptu’. Rezolutie: O sa ma alint mai des. :d
Numai bine si sa aveti prieteni ca ai mei. Atat va doresc.
Mana nu e foarte grav... eu ma indoiesc ca e rupta... ca deja nu ma mai doare aproape deloc. Fac aroape tot ce face un om cu doua maini neingradite de fase sau alte chestii calcaroase. Nu are rost sa va repovestesc profesionalismul cu care m-au tratat asistentele din spital sambata noaptea, asistente la care a trebuit sa se zbiere doctorita “sa se duca la cine le-a pus in tura de 12 ore sa invete cum se face un ghips”. Nici de diagnostice care se bat cap in cap. Nici de cum nu am chef sa fac nimic saptamana asta. Nici de cum urasc vremea de afara. Si mai ales, nu ma apuc sa ma vait ca nu mai pot merge pe munte.
Stiti ca a inceput lumea sa ma alinte si sa ma cocoleseasca si i-am spus lui cristi ca ma invata prost. Mama rareori ma alinta si cand ar vrea acum sa faca asta nu o mai las eu. Pentru tati eu tot “puiutzu” sunt de acu’ 19 ani si pana azi, deci nicio schimbare.
Se spune ca “ prietenul la nevoie se cunoaste” si eu am avut in jurul meu oameni faini care sa ma scoata din starea de boceala isterica si pitiponceasca si sa-mi miste fiinta la spital. Si sa stea acolo 2 ore. Si sa cante la chitara cu politistii. Si sa glumeasca pana m-au lasat acasa. Si sa renunte la a ma “pocni” tot prieteneste :))
Inchei aici ca imi e foame si nu pot sa-mi iau aulinul cu stomacul gol. Stiu ca m-am laudat frumos in alineatul de mai sus... da’ fac asta rar si acu’ am dreptu’. Rezolutie: O sa ma alint mai des. :d
Numai bine si sa aveti prieteni ca ai mei. Atat va doresc.
duminică, 20 aprilie 2008
si in timp ce bacu vine vine vineeeee... aseara la ora 12 cred ca era..noaptea spre dimineata :)langa barajul de la mihoveni...foarte frumoasa mostenire de la ceausescu, intro balta mare...mare...niste...nuj o suta? desi cred ca mai mult..de broscute..brotacei si de toate...isi depuneai ouale. dooh..logic..doar e primavara. insa pana aseara nu stiam ca daca pui multe broscute la un loc ...atunci cand isi depun ouale...fac impreuna un zgomot asurzitor si chiar ritmat..parca era o alarma din aia facuta sa trezeasca politia care e la 4 strazi mai incolo la gogosi. intai am crezut ca e din cauza ploilor recente, si ca or fi dand astia de la baraj drumul la alarma :-?? se mai intampla cand eram mica sa sune alarma de pe bloc, insa nici acuma nu stiu de ce, pentru ca nu vroiau sa imi spuna ai mei, si iesea tot burdujeniu pe balcon sa se holbeze. cam aceeasi senzatie am avut-o. cand colo..erau doar bietele broscute. si coborand langa balta recunosc fara jena ca am facut pe mine. parca prevesteau sfarsitul lumii. ca sa nu zic ca la un mom dat mam apropiat tare de 2 din ele sa le vad cum se calaresc si cum li se umfla gusile..si au inceput toate dintro data sa oracaie si mai tare...am vrut sa ma ridic sa o iau la fuga. dar mi-am dat seama ca broastele nu ataca :)) anyway...experienta mi s-a parut unica. si crepusculara. da a trebuit sa plecam la insistentele ciobanului care vroia sa stie ce cautam..si nea expediat zicand ca scapa cainele ala mare pe noi si nu il poate tine :-??. descopar pe zi ce trece lumea in toata dimensiunile ei :)
sâmbătă, 19 aprilie 2008
Sfinţişorul Contraatacă
Stimabili concetăţeni,
Am urmărit îndeaproape modul în care noi ăştia cu bacul ne comportăm acum pe ultima sută de metrii. Băăăăăi! Hooo! Pe bune că am început s-o luăm razna. Pe lângă faptul că ştie toată lumea că majoritatea învaţă pentru bac doar în clasa a 12-a şi se subînţelege că lunile aprilie, mai, iunie sunt luni în care fiecare îşi îngraşă porcul personal strong, strong, putem observa şi modificări comportamentale radicale.
Hai să-l luăm drept exemplu pe domnul Mike, stimat blogger şi admin pe blogul subsemnat. Nu-s pisiholoagă, deci nu-mi permit să-i analizez visele în care se vede fără picioare, dar pot să vă povestesc despre drama SFINŢIŞORULUI şi atunci veţi trage singuri concluziile. Jucând tarnip în timpul orelor la prestigiosul liceu cu minunate cărţi de joc cu Barbie (îs super tari, fiecare carte are alt tip de păpuşă cu haine diferite, carţile exprimă clar atitudinea contemplativă a persoanei în faţa măreţiei examenului care vine vine, viiineeee!!!) Şerban servea şi masa. Donşoara Raluca picată exact cu derierul suprapus pe brunch-ul cartoforului a însemnat miezu' imaginii imediat următoare. Moment kodak sau cum pana mea se scrie: Şerban cu o faţă care exprima hiperderanjare spune ceva de genu': "Ralu, te-ai pus cu curu' pe sfinţişorul meu!!!" Acuma replicii îi mai atribuiţi şi voi conotaţii că nu vi le dau eu pe tavă.
În general ce voiam să spun e că bacul îi un fel de ralu care se pune cu curu' pe sfinţişorul nostru . Pana mea, da' nu contraatacă şi el sfinţişoru' odataă şi'o dată? >:) >:) >:)
Am urmărit îndeaproape modul în care noi ăştia cu bacul ne comportăm acum pe ultima sută de metrii. Băăăăăi! Hooo! Pe bune că am început s-o luăm razna. Pe lângă faptul că ştie toată lumea că majoritatea învaţă pentru bac doar în clasa a 12-a şi se subînţelege că lunile aprilie, mai, iunie sunt luni în care fiecare îşi îngraşă porcul personal strong, strong, putem observa şi modificări comportamentale radicale.
Hai să-l luăm drept exemplu pe domnul Mike, stimat blogger şi admin pe blogul subsemnat. Nu-s pisiholoagă, deci nu-mi permit să-i analizez visele în care se vede fără picioare, dar pot să vă povestesc despre drama SFINŢIŞORULUI şi atunci veţi trage singuri concluziile. Jucând tarnip în timpul orelor la prestigiosul liceu cu minunate cărţi de joc cu Barbie (îs super tari, fiecare carte are alt tip de păpuşă cu haine diferite, carţile exprimă clar atitudinea contemplativă a persoanei în faţa măreţiei examenului care vine vine, viiineeee!!!) Şerban servea şi masa. Donşoara Raluca picată exact cu derierul suprapus pe brunch-ul cartoforului a însemnat miezu' imaginii imediat următoare. Moment kodak sau cum pana mea se scrie: Şerban cu o faţă care exprima hiperderanjare spune ceva de genu': "Ralu, te-ai pus cu curu' pe sfinţişorul meu!!!" Acuma replicii îi mai atribuiţi şi voi conotaţii că nu vi le dau eu pe tavă.
În general ce voiam să spun e că bacul îi un fel de ralu care se pune cu curu' pe sfinţişorul nostru . Pana mea, da' nu contraatacă şi el sfinţişoru' odataă şi'o dată? >:) >:) >:)
vineri, 28 martie 2008
Despre Vise I
Aseara s-a intamplat ceva ciudat: am avut un somn agitat. De mult n-am mai avut parte de asa ceva.. de fapt daca stau mai bine sa ma gandesc, ultima oara cand s-a intamplat a fost acum mai bine de jumatate de an. Mi-am dat seama de acest lucru (somn agitat) in momentul in care m-am trezit pe la o bucata de noapte, iar perna era pe jos. Cand eram copil obisnuiam sa ejectez suportul pentru cap, insa in ultima vreme ne intelegem bine. Am visat... sper ca nu va asteptati sa va spun ce, pentru ca nici eu nu mai tin minte. Azi dimineata stiam, dar evident stiinta s-a spulberat. Ce tin minte ca visez... nu prea are importanta: este vorba despre probleme de geometrie descriptiva, perspective, geografie, etc. Ei.. oare unde-or fi vremurile cand visam ca mergeam pe munte, ca mi-o trageam cu ultimele taraturi (nu neaparat pe munte), ca aveam o masina ireprosabila sau ca eram deosebit de destept? Cu totii visam chestii interesante... Stefan a.k.a. "Ganditoru'" mi-a spus ca m-a visat. Am ramas putin.. indispus, dar mi-a spus ca visul consta in faptul ca ne-am luat noi doi de un tip, iar eu la un moment dat eu am scos un cutit, si... si ce?! Ce mai vreti?! I s-a rupt firul, asta este.. exact cand ajungi la punctul culminant ti se rupe firul... ei poftim halal chestiune. Nu am parte nici macar de vise in care fug de crocodili, de rechini, sau ma arunc de pe casa bunicilor. Cacat, cred ca de la stres se trage. Undeva - evident nu stiu unde - am auzit ca un somn fara vise e semn ca ceva nu e in ordine cu echilibrul si poate chiar cu sanatatea unei persoane. Mai e ceva de facut, in acest caz? Ultima chestie nostima pe care am visat-o si de amintirea careia beneficiez suna in felul urmator: Se facea ca eu si Vica trebuia sa facem pe ghizii montani pentru niste fraieri de la noi din scoala. Si uite asa mergeam eu fericit, cand de-odata m-am rupt si a inceput sa imi curga sange dintre picioare, pur si simplu. Vica o luase inainte cu noob-ii, iar eu urmaream picaturile zglobii - nu-mi curgea ca din teava - cum tineau ringul pentru dansul razelor de soare. Cand am ajuns sus, s-a schimbat cadrul, ca-n "The Cube" :)). Pacat ca nu mai stiu ce s-a intamplat. Sunt curios daca si in seara asta matrasesc perna. Daca da, promit sa incerc sa tin minte si sa redau ce am visat. Nu faceti promisiuni de care nu va puteti tine, cum probabil tocmai am facut.
Voi mai visati? Ce visati?
Voi mai visati? Ce visati?
luni, 24 martie 2008
ANTE REM
"Toţi iubim.
Toţi purtăm în inimile noastre florile iubirii, şi mai pe urmă, după ce iubirile au murit, în aceleaşi inimi purtăm cenuşa iubirilor. Cenuşa rece a iubirilor moarte..."
(Zaharia Stancu- "Ce mult te-am iubit")
joi, 20 martie 2008
Testament
Dragi concetateni, in uniforma sau in preaiubita stare rebelde, iubitori de roz sau iubitori de verde, emo, porci, emo&porci, care torc, cu care torci, ziaristi, politicieni, clovni, acrobati, politisti, militieni, pseudocod sau sql, greieri sau furnici, cu par lung sau capul chel, teribilisti, resemnati, eroi, condamnati, cu abajur cald sau cu becu' ars, in camasi albe legate la spate cu oblonu' tras, doctori sau ingineri tehnicieni la sapa, carora le sta bine paru', dependenti de placa, copii cool, rockeri izolati, casatoriti, divortati, cu perturbatii la cerebel ori fara niciun stres, who give a fuck, who couldn't care less,
azi am vazut I AM LEGEND . primele 5 minute si ultimile 5 minute. si mi-o fost de ajuns. sincer. is foarte intrigata de ce pot face filmele americanesti cu sistemul meu excretor romanesc. asa ca m-am hotarat sa-mi fac testamentu'. de indata ce un monstru turbat va fi iesit de sub pat a sa ma arunc pe geam asa de-a dracu' numa' sa nu ma eat the shitty scary thing. asadar. lasati la comment ce vreti fiecare de la sufletu' meu sa scriu in testament. ajunsesem la vreo 30 de persoane, da' mi-am dat seama ca sunteti prea multi, lucrurile mele is prea multe. si n-am chef de probleme cu aranjamente la ora asta. so feel free to leave in your comments whatever you may want from my little innocent soul. haidi pa.
PS: I AM VICA
azi am vazut I AM LEGEND . primele 5 minute si ultimile 5 minute. si mi-o fost de ajuns. sincer. is foarte intrigata de ce pot face filmele americanesti cu sistemul meu excretor romanesc. asa ca m-am hotarat sa-mi fac testamentu'. de indata ce un monstru turbat va fi iesit de sub pat a sa ma arunc pe geam asa de-a dracu' numa' sa nu ma eat the shitty scary thing. asadar. lasati la comment ce vreti fiecare de la sufletu' meu sa scriu in testament. ajunsesem la vreo 30 de persoane, da' mi-am dat seama ca sunteti prea multi, lucrurile mele is prea multe. si n-am chef de probleme cu aranjamente la ora asta. so feel free to leave in your comments whatever you may want from my little innocent soul. haidi pa.
PS: I AM VICA
miercuri, 19 martie 2008
A Poisoned Gift
Forever young in a ground so cold
The splendor of your death still fresh to behold
In your neck an open wound
To spawn life into your Love
And to feed the creatures of our world
We have tasted from the poisoned gift of love
Which condemned us to forever fly alone
We have experienced an aged potion
The wine of life which stole us light
May we gather again and be as one
And to forever relish in the twin joys
As we taste from the poisoned gift of love
Forever young in a ground so cold
The splendour of your dance still there to behold
Our legend is a sin in tongues
To eternal sleep, to trance we belong
We are now but an empty glance
Palid is your state of grace
To eternal sleep we belong
Feeling the rapture of the world
Beneath the violence of this curse
From the poisoned gift of love
Once I asked you to fly
Tonight I recreate the vow:
Do not fail to love Me as I have failed to die
With you...
(Moonspell)
Scrisa mai sus este o creatie ce-mi va ramane intiparita in minte multa vreme. Am citit-o si am ascultat-o poate putin devreme si nu am fost capabil sa o inteleg si sa o apreciez la adevarata ei valoare. Sper sa va placa, este una din favoritele mele.
The splendor of your death still fresh to behold
In your neck an open wound
To spawn life into your Love
And to feed the creatures of our world
We have tasted from the poisoned gift of love
Which condemned us to forever fly alone
We have experienced an aged potion
The wine of life which stole us light
May we gather again and be as one
And to forever relish in the twin joys
As we taste from the poisoned gift of love
Forever young in a ground so cold
The splendour of your dance still there to behold
Our legend is a sin in tongues
To eternal sleep, to trance we belong
We are now but an empty glance
Palid is your state of grace
To eternal sleep we belong
Feeling the rapture of the world
Beneath the violence of this curse
From the poisoned gift of love
Once I asked you to fly
Tonight I recreate the vow:
Do not fail to love Me as I have failed to die
With you...
(Moonspell)
Scrisa mai sus este o creatie ce-mi va ramane intiparita in minte multa vreme. Am citit-o si am ascultat-o poate putin devreme si nu am fost capabil sa o inteleg si sa o apreciez la adevarata ei valoare. Sper sa va placa, este una din favoritele mele.
luni, 17 martie 2008
Nothing
Asta vad eu.. asta simt eu.. foarte mult NOTHING!!! Peste tot unde ma uit, orice as vedea, pe orice as pune mana, orice as mirosi. Poate ca.. poate ca al meu cap e gol. Poate ca sunt un cretin, un imbecil, un lenes si un frustrat. Poate ca gresesc fiinda urasc, contemplez, analizez, apreciez, dispretuiesc, laud si jignesc. Poate ar trebui sa fiu mai tolerant si mai deschis. Poate ar trebui sa ma lase rece toate cele spuse mai sus. Cine stie.. poate ar fi cazul sa va puneti niste intrebari...
Inca o zi, inca o bucatica din noi moare. Ce am fost si ce am ajuns.. am fost un nimic toti si toate, iar acum nu suntem altceva decat un nimic mai mare. Stimabililor, ce ne facem?! Nu mai simte lumea nevioa sa scrie.. Poate ca lumea nu mai are timp. Nu radeti, e o posibilitate. Stiti voi, vine BAC-ul si... si pe toti i-a apucat invatatul... si altii vor avea in curand sesiune... si altii au de lucru... Ma faceti sa rad, viermi dezgustatori ce sunteti. Va pasa voua de BAC cum v-a pasat si de ... ce vorbesc eu aici?! Voua nu v-a pasat de nimic niciodata. La multi dintre voi, totul este o moda. Incepeti, continuati o vreme, pana va plictisiti, desigur, dupa care dati bir cu fugitii.
Ma uit prin jur, dar cu sfiala, sa nu dau peste o priveliste prea "cool" si sa vomit instant. Unii oameni sunt intimidant de prosti. Incarcatura de impresii ii cocoseaza, le imbatraneste trasaturile fetei si ii transforma in niste inutili. De astfel, asta e prototipul ideal pentru masinaria de consum a lumii in anii ce urmeaza. Cand te uiti in ochii lor, vezi un perete. Deschiderea catre nou este la ei indepartarea de propria persoana. Folosesc atat de des si cu o mare placere cuvinte precum "taran","bou","dobitoc","looser","fraier" drept apelative, fara sa stie ca ei sunt, de fapt, o jignire adusa taranilor, fraierilor, looserilor,boilor si dobitocilor. Dumnezeu sa va ierte!
Mi-e dor de vremuri ce-au fost si n-au sa mai vina.
P.S. Pe cand un alt Butoi?
Inca o zi, inca o bucatica din noi moare. Ce am fost si ce am ajuns.. am fost un nimic toti si toate, iar acum nu suntem altceva decat un nimic mai mare. Stimabililor, ce ne facem?! Nu mai simte lumea nevioa sa scrie.. Poate ca lumea nu mai are timp. Nu radeti, e o posibilitate. Stiti voi, vine BAC-ul si... si pe toti i-a apucat invatatul... si altii vor avea in curand sesiune... si altii au de lucru... Ma faceti sa rad, viermi dezgustatori ce sunteti. Va pasa voua de BAC cum v-a pasat si de ... ce vorbesc eu aici?! Voua nu v-a pasat de nimic niciodata. La multi dintre voi, totul este o moda. Incepeti, continuati o vreme, pana va plictisiti, desigur, dupa care dati bir cu fugitii.
Ma uit prin jur, dar cu sfiala, sa nu dau peste o priveliste prea "cool" si sa vomit instant. Unii oameni sunt intimidant de prosti. Incarcatura de impresii ii cocoseaza, le imbatraneste trasaturile fetei si ii transforma in niste inutili. De astfel, asta e prototipul ideal pentru masinaria de consum a lumii in anii ce urmeaza. Cand te uiti in ochii lor, vezi un perete. Deschiderea catre nou este la ei indepartarea de propria persoana. Folosesc atat de des si cu o mare placere cuvinte precum "taran","bou","dobitoc","looser","fraier" drept apelative, fara sa stie ca ei sunt, de fapt, o jignire adusa taranilor, fraierilor, looserilor,boilor si dobitocilor. Dumnezeu sa va ierte!
Mi-e dor de vremuri ce-au fost si n-au sa mai vina.
P.S. Pe cand un alt Butoi?
miercuri, 12 martie 2008
Avem o solutie!!!
Observ ca din ce in ce mai multi oameni cunoscuti mie incep sa isi puna probleme existentiale. Recunosc, cam asta pare a fi varsta: intrebari retorice, altele cu scop meditativ, incercari de regasire, tentative de a filozofa, etc. Mai sunt si cei care cred ca n-au nici o sansa, ca s-au nascut degeaba si prefera sa isi planga soarta. Apoi, urmeaza cei nemultumiti, geniile izolate si neintelese, care nu si-au pus costumul de oaie si nu ies duminica prin centru. Generalizand, cam asa e si lumea in care traim. Ei, stimati colegi, prieteni, necunoscuti, cititori ai acestui blog, AVEM O SOLUTIE. Cititi mai jos, poate vi se va clarifica drumul:
Follow the dark path, waiting to pass to the other side
Struggle the holy and weak, make your life a sin
Life's so depressive, this world has to pay
Kill for the devil, spread plague and evil
Consume your life from both sides, join the sect
Never have any child, this race has to die
Slash your mortal shell, listen to this voice
Satan is waiting, hear him calling
May the war bells chime again
Feel the power to give death
No one of them is innocent
Smell the stench of their fear
Sequestred in the dark
Humiliation and torture
Destroy the human rights
Desecrate the creation of god
And when you lose the taste
When supplies don't your eyes anymore
End your misery life
Suicide for Satan
Destroy your life for Satan
Mutiilation - Destroy your life for Satan
Vedeti cat e de simplu? Noapte bune, frumuseilor! :)
Follow the dark path, waiting to pass to the other side
Struggle the holy and weak, make your life a sin
Life's so depressive, this world has to pay
Kill for the devil, spread plague and evil
Consume your life from both sides, join the sect
Never have any child, this race has to die
Slash your mortal shell, listen to this voice
Satan is waiting, hear him calling
May the war bells chime again
Feel the power to give death
No one of them is innocent
Smell the stench of their fear
Sequestred in the dark
Humiliation and torture
Destroy the human rights
Desecrate the creation of god
And when you lose the taste
When supplies don't your eyes anymore
End your misery life
Suicide for Satan
Destroy your life for Satan
Mutiilation - Destroy your life for Satan
Vedeti cat e de simplu? Noapte bune, frumuseilor! :)
Foisorul
Nu vorbim de orice foisor, ci de unul cu rol de paza in vita de vie. Acea structura este sanctuarul materiei prime din care se prepara Sangele lui Hristos, licoarea ce cheama la pacat si poate fi un factor decisiv al preludiului unei aventuri (ca-n reclama de la Angeli). Drept si in consecinta, acesta trebuie protejat, cu viata la nevoie. Asta am desenat eu azi si mi-a iesit bine (putin turtit dar totusi bine). Ca un punct de avangarda in procesul creatiei, foisorul tenteaza pe multi, si-i imbie de la distanta. Sa ne lasam chemati, deci...
luni, 10 martie 2008
Injectie : Requiem (Zion)
Scumpii mei, stiu cat de mult va place folosirea in exces si de prost gust a termenului "requiem" si de aceea am decis sa va satisfac nevoile culturale. Cat despre injectie, nu imi mai trebuie asa de mult, intrucat am avut parte de o mica doza din acel ser magic in timpul orei de romana. Vedeti ce simplu e? N-am sa va spun acum despre ce este vorba intrucat episodul in sine nu prea importa, cu atat mai putin personajele ce au fost sub lumina reflectoarelor. Ideea e ca am facut o cura sanatoasa de ras, asa cum mai radeam prin gimnaziu la o poanta cretina a unui coleg sau dupa ce bateam sanatos pe cineva.
De ce requiem? Heh.. vad ca nu va prea place sa asteptati. Titlul se refera la o formula pe care am folosit-o si ieri, "trenul spre Zion", formula ce nu-mi apartine nici pe departe. Ei, dragi copii, exista si in marele nostru burg bucovinean un Zion, dar nu e nici pe departe un loc sfant. Nu ca s-ar infaptui mari pacate pe acolo, dar concentratia redusa de materie cenusie pe metru patrat pericliteaza pana si posibilitatea de a avea un dialog rudimentar, care se rezuma la "-Salut! Ce mai faci? Bine...", daramite o conversatie cu un anumint sens si/sau scop. Ca sa fiu mai precis, Zion este un club de amatori de muzica ce prezinta influente puternice orientale, cu precadere turcesti si indiene. Clubul este la indemana tuturor celor care s-au saturat de integritate corporala si tanjesc dupa o remodelare drastica si dupa fetite simple.
Pana aici totul e bun, dar nu e nimic spus. Stiti voi cum e Suceava, un oras mut, in care confidenta este la putere, nimeni nu este sifon, iar termenul "barfa" trebuie cautat in DEX. Cu toate astea, un vant electronic ciudat a adus un zvon alarmant. Conform acestui zvon, in vara tracuta, un individ mai inalt, de o constitutie mai mult sau mai putin solida si stampilat cu o zvastica de dimensiuni demne de luat in seama, a patruns nepoftint in clubul unde se delectau inocentii prieteni ai muzicii orientale si a inceput sa imparta pumni aleatoriu celor care ii ieseau in cale, fara a tine cont de varsta, sex sau statura. Loviturile erau atat de puternice, incat victima isi "lua somn" imediat, dupa cum povestea si FoX. Unul din tipii compostati a fost si un amic de-al meu din copilarie (imi pare rau pentru el, venise doar pentru muzica si pentru fetite). Bineinteles, au existat zvonuri cum ca il mai asteptau vreo 30 de insi afara, in cazul in care neonazistul intampina dificultati, dar nu a fost cazul, intrucat omul si-a terminat treaba linistit (adica a batut tot ce a apucat) si a plecat in treaba lui, dupa ce a "aranjat" si bodyguarzii. Personal, nu cred ca tipul a fost insotit chiar de 30 de insi, dar totusi singur nu putea sa fie. FoX e de parere ca respectivii nu erau din Suceava (Orasul Ingerilor), dar auzisera de acest club. Curios sa aflu mai multe, mi s-a spus ca nimeni nu il stie pe respectuvul - e un fel de Zorro contemporan, cu zvastica.
Ei, ce credeti? A procedat corect neonazistul? Voi asa ati fi facut daca erati o bruta rasa-n cap, cu convingeri tapene si cu alergie la tot ceea ce depaseste pigmentatia normala si limita prostiei? Regretati faptul ca evenimentul nu a fost inregistrat in format digital si imprastiat pe net? Vi se pare normal sa se intample asa ceva in ziua de azi? Daca raspunsul vostru la toate intrebarile de mai sus este da, inseamna ca totusi mai aveti o sansa mica pe acolo.:) Violenta nu da bine, dar bataia e rupta din rai.
Nota: tin sa precizez ca termenul "muzica orientala", din paragraful 3, este folosit cu sens figurat. Regret jignirea adusa tipului de muzica, dar ironia suna bine. De asemenea, povestea se poate sa fie fictiva, dar morala ramane aceeasi (daca o vedeti).
Noapte buna, sunteti frumosi cand dormiti!
De ce requiem? Heh.. vad ca nu va prea place sa asteptati. Titlul se refera la o formula pe care am folosit-o si ieri, "trenul spre Zion", formula ce nu-mi apartine nici pe departe. Ei, dragi copii, exista si in marele nostru burg bucovinean un Zion, dar nu e nici pe departe un loc sfant. Nu ca s-ar infaptui mari pacate pe acolo, dar concentratia redusa de materie cenusie pe metru patrat pericliteaza pana si posibilitatea de a avea un dialog rudimentar, care se rezuma la "-Salut! Ce mai faci? Bine...", daramite o conversatie cu un anumint sens si/sau scop. Ca sa fiu mai precis, Zion este un club de amatori de muzica ce prezinta influente puternice orientale, cu precadere turcesti si indiene. Clubul este la indemana tuturor celor care s-au saturat de integritate corporala si tanjesc dupa o remodelare drastica si dupa fetite simple.
Pana aici totul e bun, dar nu e nimic spus. Stiti voi cum e Suceava, un oras mut, in care confidenta este la putere, nimeni nu este sifon, iar termenul "barfa" trebuie cautat in DEX. Cu toate astea, un vant electronic ciudat a adus un zvon alarmant. Conform acestui zvon, in vara tracuta, un individ mai inalt, de o constitutie mai mult sau mai putin solida si stampilat cu o zvastica de dimensiuni demne de luat in seama, a patruns nepoftint in clubul unde se delectau inocentii prieteni ai muzicii orientale si a inceput sa imparta pumni aleatoriu celor care ii ieseau in cale, fara a tine cont de varsta, sex sau statura. Loviturile erau atat de puternice, incat victima isi "lua somn" imediat, dupa cum povestea si FoX. Unul din tipii compostati a fost si un amic de-al meu din copilarie (imi pare rau pentru el, venise doar pentru muzica si pentru fetite). Bineinteles, au existat zvonuri cum ca il mai asteptau vreo 30 de insi afara, in cazul in care neonazistul intampina dificultati, dar nu a fost cazul, intrucat omul si-a terminat treaba linistit (adica a batut tot ce a apucat) si a plecat in treaba lui, dupa ce a "aranjat" si bodyguarzii. Personal, nu cred ca tipul a fost insotit chiar de 30 de insi, dar totusi singur nu putea sa fie. FoX e de parere ca respectivii nu erau din Suceava (Orasul Ingerilor), dar auzisera de acest club. Curios sa aflu mai multe, mi s-a spus ca nimeni nu il stie pe respectuvul - e un fel de Zorro contemporan, cu zvastica.
Ei, ce credeti? A procedat corect neonazistul? Voi asa ati fi facut daca erati o bruta rasa-n cap, cu convingeri tapene si cu alergie la tot ceea ce depaseste pigmentatia normala si limita prostiei? Regretati faptul ca evenimentul nu a fost inregistrat in format digital si imprastiat pe net? Vi se pare normal sa se intample asa ceva in ziua de azi? Daca raspunsul vostru la toate intrebarile de mai sus este da, inseamna ca totusi mai aveti o sansa mica pe acolo.:) Violenta nu da bine, dar bataia e rupta din rai.
Nota: tin sa precizez ca termenul "muzica orientala", din paragraful 3, este folosit cu sens figurat. Regret jignirea adusa tipului de muzica, dar ironia suna bine. De asemenea, povestea se poate sa fie fictiva, dar morala ramane aceeasi (daca o vedeti).
Noapte buna, sunteti frumosi cand dormiti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
