Ba, fratzica, ce-ati mai crescuuuut! N-are moshu' bani de materiale ca sa va aduca tuturor ciorapi de mari ce sunteti!
Iaca eram si eu pah aic'i'shea prin capitale shi ma gandeam ca cade ni'soarea dah pah nori si ie earna si me dor dah Suceava... si cum iote ca m-am nimerit la domnu' Alejandro pah blog si d'acolo'shea am nimerit aic'i'shea unde cum zicea filozofu' e frumos, da' nu prea ca s-a cam lasat cu panza dah paianjin, ma gandeam sa va scriu urari dah bine, dah sanatate si dah noroc, dah bani ca la studenti si dah chef si dah toate alea, saru'mana...
Ne vedem eventual la o colinda, o maslina, o atentze!
Ca sa ma termin aic'i'shea in spiritul sarbatorilor dah earna: Betz Cola si ascultati-l pe Hrusca!
Buna dimineatza, Buna ziua si Noapte buna!
Vica
joi, 17 decembrie 2009
sâmbătă, 27 iunie 2009
joi, 25 iunie 2009
a venit timpul sa fim iar fericiti :)
la noi in suceava este un butoi. si de un an saracu butoi a fost cam abandonat. dar dragii mei, tineti-va bine....'cause mamaaa I'm coming home....si daca nici un an de cluj nu m-a convins ca nicaieri in alta parte nu poate fi mai bine decat acasa cu voi...nothing will
desi si prin urmare in rainbow va astept sa va zic ca va iubesc si ca mi-a fost tare dor de voi:D
p.s. acum mai mult ca oricand ma bucur ca am facut liceul la CNPR, ca prin Nutzi am facut saltul de la "Cozma, tashi din gura" la "Marina, iesi la tabla" , ca prin Dungeanu am aflat ca suntem jegurile liceului, si ca prin Georgescu am aflat ca in generatia noastra suntem toti niste inculti.
desi si prin urmare in rainbow va astept sa va zic ca va iubesc si ca mi-a fost tare dor de voi:D
p.s. acum mai mult ca oricand ma bucur ca am facut liceul la CNPR, ca prin Nutzi am facut saltul de la "Cozma, tashi din gura" la "Marina, iesi la tabla" , ca prin Dungeanu am aflat ca suntem jegurile liceului, si ca prin Georgescu am aflat ca in generatia noastra suntem toti niste inculti.
joi, 22 ianuarie 2009
Butoiu` V
Sunt locuri în care nu e niciodată linişte, unde nu se stinge lumina, unde nu esti vreodată singur, unde mereu eşti departe, unde e interzis fumatul şi totuşi mereu se fumează, unde nimeni nu ştie de pasărea colibri şi unde bunul simţ e admirat ca fiind cultură generală.
Sunt locuri unde mulţi oameni se duc doar de dragul de a spune că „se duc”, unde există programe riguros de inadecvat realizate (pe care oricum nimeni nu le respectă), unde ţigările normale, locurile de parcare şi creierele lipsesc, unde e cald in beciuri şi poduri, unde cunosti tineri pnl-isit „îngâmfaţi” doar pentru că aşa cred ei că sunt.
Sunt şi locuri unde totul e verde, curat şi ordonat, unde sunt uşi cu amortizoare, unde găseşti reviste moca, salate mici şi scumpe, paişpe mii de carduri, unde e interzis fumatul şi nu se fumează, unde vezi oameni de toate vârstele care au ca numitor comun respectul reciproc sau munca.
Găseşti şi locuri de stat până la primul metrou dimineaţa, de băut bere şi de rentz, de dat din cap sau de vorbă cu şerban toată noaptea, unde vezi oameni care sărbătoresc şi se „combină” ( şi observi şi mai faci şi preziceri d-astea), locuri unde să ne strângem mulţi, câţi om mai rămâne.
Şi locuri de mers cu ami sunt, locuri cu teatru clasic sau modern, în pod sau în romană, locuri cu filme româneşti şi 4 ron biletul la matineu joia, şi scările de la tnb, şi fântâna de la universitate, şi o bancă de citit în herăstrău când e cald, şi locuri cu 3 ron berea sau treceri de pietoni în subsoluri, şi magazinul metalist sau cel hipiot, şi mai există şi o cameră lângă cişmigiu unde sunt o piramidă sau un apartament în dristor unde sendvişurile cu ceapă sunt minunate şi unde ajungi cu taxiul de la unirii cu 10 ron la 3 noaptea...
Toate astea şi cine mai ştie câte s-au adunat în mine şi tropăie voioase în aşteptarea celor care or să mai vie. Aşa, încet, încet se umple butoiu. Pe unii nu vă mai cunosc. Alţii, pe care am impresia că îi cunosc, or să plece. Trebuie să învăţ să let go fără să îmi furaţi din butoi :P Să ştiţi că sunteţi totuşi destui pe care nu pot să vă las. Şi nu am să vă las. :)
Sunt locuri unde mulţi oameni se duc doar de dragul de a spune că „se duc”, unde există programe riguros de inadecvat realizate (pe care oricum nimeni nu le respectă), unde ţigările normale, locurile de parcare şi creierele lipsesc, unde e cald in beciuri şi poduri, unde cunosti tineri pnl-isit „îngâmfaţi” doar pentru că aşa cred ei că sunt.
Sunt şi locuri unde totul e verde, curat şi ordonat, unde sunt uşi cu amortizoare, unde găseşti reviste moca, salate mici şi scumpe, paişpe mii de carduri, unde e interzis fumatul şi nu se fumează, unde vezi oameni de toate vârstele care au ca numitor comun respectul reciproc sau munca.
Găseşti şi locuri de stat până la primul metrou dimineaţa, de băut bere şi de rentz, de dat din cap sau de vorbă cu şerban toată noaptea, unde vezi oameni care sărbătoresc şi se „combină” ( şi observi şi mai faci şi preziceri d-astea), locuri unde să ne strângem mulţi, câţi om mai rămâne.
Şi locuri de mers cu ami sunt, locuri cu teatru clasic sau modern, în pod sau în romană, locuri cu filme româneşti şi 4 ron biletul la matineu joia, şi scările de la tnb, şi fântâna de la universitate, şi o bancă de citit în herăstrău când e cald, şi locuri cu 3 ron berea sau treceri de pietoni în subsoluri, şi magazinul metalist sau cel hipiot, şi mai există şi o cameră lângă cişmigiu unde sunt o piramidă sau un apartament în dristor unde sendvişurile cu ceapă sunt minunate şi unde ajungi cu taxiul de la unirii cu 10 ron la 3 noaptea...
Toate astea şi cine mai ştie câte s-au adunat în mine şi tropăie voioase în aşteptarea celor care or să mai vie. Aşa, încet, încet se umple butoiu. Pe unii nu vă mai cunosc. Alţii, pe care am impresia că îi cunosc, or să plece. Trebuie să învăţ să let go fără să îmi furaţi din butoi :P Să ştiţi că sunteţi totuşi destui pe care nu pot să vă las. Şi nu am să vă las. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
