Post despre nimic.

Nu stiu daca sunteti de acord cu mine sau daca vi s-a intamplat vreodata. Aseara am avut un „moment”. A fost un moment in care inspiratia divina, sansa, planetele, creierul inmuiat in alcool cu un instinct natural de protejare sau supravietuire, oricare dintre toate astea m-au facut sa iau o decizie pe care in mod normal nu as fi luat-o fara sa ma uit inapoi. Uite, aseara a fost „momentul” cand ce nu am putut sa fac de atatea ori, aseara s-a putut. Sa intorc spatele si sa nu ma intereseze. Am mai avut un moment de asta anul trecut. Exact aceleasi circumstante. Am inchis ochii, strans pumnii, moved on. Si a iesit bine. Victime colaterale, bineinteles, dar cine a avut de ramas a ramas. Am incredere in instinctele mele. Tot timpul am avut. Si teoretic merge. Aveti incredere in instinctele voastre. In ele se gaseste „acel ceva bun” care lipseste in mod normal din personalitatea noastra.

Recunosc, nu am experienta de viata nici cat negru sub unghie. Nu ma pricep la existentialism. Nu stiu sa dau sfaturi. Nu analizez nimic in profunzime. Nu ma intereseaza. Imi car viata „mediocra” in spate si incerc sa fiu fericita. Iubesc oamenii. Iubesc prea mult oamenii si ma atasez prea tare. Sufar rar, si deobicei incerc sa nu sufar in gura mare. Si stiu ca toata viata mea am sa depind de momente ca cel mai sus amintit. Sper doar ca in curand voi invata smecheria si voi reusi sa le fabric si singurica.

Toamna, Banalitate si Degeaba

Oficial vorbind, astazi e cea mai proasta zi din tot acest mizerabil an scolar. E ultimul an de liceu.. nu are cum sa nu fie mizerabil. Stiu ca totusi e o etapa sigilata de "fugit ireparabile tempus". Si, in plus, e si frumoasa. Cu atat mai mizerabil. Dimineata m-a prins lipsit de orice chef, lipit cu somn de pat. Ce a urmat? O cearta matinala strasnica, si o ora de chimie de care nu m-ar putea durea mai mult in cur. Probabil ca mai tarziu imi vor lipsi aceste ceasuri fara de rost petrecute pe bancile scolii, cu actualul colectiv.

Bate un soare sec pe geam, dand perdelelor din laboratorul de informatica o nuanta mai tragica. Rad sec, deoarece nu trebuie nimeni sa imi sublinieze efemeritatea ce ma inconjoara, precum o face acest soare latent de sfarsit de toamna. Asa e toamna la mine.. linistita si melancolica. Pun in balanta infaptuitul si neinfaptuitul, apoi trag concluzii cu o viata scurta si ma scufund in trecuturi aurii. Aceste domenii imi apartin, desi nu pot ramane prea mult acolo, fiindca singuratatea ma omoara. Visele mele sunt usoare, placute si cu un parfum aerisit, dar dupa un timp le constientizez artificialitatea. Atunci incep sa ma simt singur si caut sa ma intorc in societate. Asa e toamna mea.

Titlul?! Banalitate?! Ce banalitate, dom'le?! Foarte simplu, mon cher. Din coconul meu autumnal, observ discret evenimentele din jurul meu. Nimiv (nimic) nu depaseste bariera banalitatii, fapt ce ma deranjeaza. E si un imbold, ce-mi spune ca vor veni vremuri mai bune. Inot printre cacanari. Aparent preocupati de ceva, in realitate sunt ignoranti pana in maduva oaselor lor marunte. De adaugam putina naivitate, checul e gata. Da, mon cher, desi avem mai multa tehnologie in comunicatii ca niciodata, nu comunicam mai deloc. Discutii inutile, fara scop si fara inteligenta. O mare masa amorfa - asta e liceul din ziua de azi, dovada a regresului general al ultimilor ani. Cu totii vorbesc de facultate, putin habar avand despre ce e vorba.. e dezgustator. Se mai gaseste din cand in cand cineva care sa ma enerveze, dar nu mai reactionez ca altadata, cand prin nu-stiu-ce miracol reuseam sa ii enervez pe toti cel putin de doua ori mai tare. Nu mai are rost, nu ajung nicaieri. Ma detasez si privesc de sus, de unde mi-e locul. Mergeti la plimbare, banalilor, sunteti degeaba!

Am observat ca unii omuleti au inceput sa aiba opinii. Asta e foarte bine - bagati-vi-le-n cur! Opinii sa aveti atunci cand deschideti ochii si luati o mare gura de fan. Ati observat si voi ca lumea e putin mai rea, ca ochiul dracului isi consolideaza imperiul, ca va deranjeaza mediul in care traiti. Vreti ca viata sa aiba un scop?! Faceti-va scopul, cine va opreste. In loc sa va puneti intrebari retorice, faceti ceva, iesiti din banal! Tindeti voi la ceva mai mult decat rutina si comoditate la fel cum si dracu' tinde la tamaie. Aici ma refer si la opiniile geniale asupra Sanatoriului si articolelor publicate aici. Geniile autohtone se feresc de "pitiponceala", un nou citat pentru banalitate. Flacailor, anturajul vostru contine mai multe pitipoance decat va inchipuiti, fara ca voi sa bagati de seama.

Articolele Vioricai mi se par perfect potrivite, avand in vedere scopul acestui blog. Fiecare scrie ce are de scris, ce il/o framanta. Vedeti-va de treaba, rookies ce sunteti. Plec in lume, caci s-a terminat aerul din camera.

Vise on sale, Vise en gross, Vise en detail

Mandra de textualism voi incepe prin a spune ca scriu. Scriu pentru prima si ultima oara pe blogul asta ceva serios. De multe ori v-ati plans ca blogu' a fost infectat cu tot felu' de chestii. Ei bine, as putea la fel de usor sa ma lipsesc de a scrie si acele porcarioare hazlii simplu de catalogat ca fiind gay. Totusi, inainte de a ma decide daca ma las de asa ceva, simt ca trebuie sa scriu si ceva cu adevarat serios. Pana mea, mi s-a spus de atatea ori ca am "vocabolar", incat de-a dracu' m-am hotarat sa-l folosesc.

In primul rand, am citit cu totii preminunatul discurs al unui anumit nene miliardar, milionar sau ce memo era, prin care ni se spunea ca facultatea e degeaba. Nu vreau sa bat campii, poate ca are dreptate, sau poate ca nu. Ideea e ca toata treaba asta cu viitorul este extrem de incerta si nu-mi poate garanta nimeni ca daca nu fac facultate nu voi ajunge cine stie ce boschetar dependent de cine stie ce pungi cu continut mai mult decat dubios. [si totusi nici viceversa] Fiecare cu norocu' si capacitatea sa de a profita de oportunitati.

In al doilea rand, mai stim cu totii si ideile geniale ale parintilor profund fascinati de teribilul ASE din Bucuresti care pare a fi solutia la toate problemele. Daca zici ca nu vrei te intreaba "da' ce, nu poti sa intri?". Daca zici ca nu intri te intreaba "da' ce, nu vrei?". Deci oricum o dai, ASE-ul pare a fi un adversar cu o putere prea mare pentru a-ti pune mintea cu el. In fine, mai e si fericitul caz in care ASE-ul chiar e visul tau din totdeauna si manifesta o atractie iesita din comun in ceea ce te priveste.

Ma rog, vreau sa trec la subiect, pentru ca in caz contrar sigur as gasi ceva de comentat pentru fiecare facultate care la un moment dat a intrat si in calculele mele. Asadar, consider ca orice am face vom ramane mereu cu intrebarea "Ce-ar fi fost daca...?". Geniala e situatia in care e pus elevul de liceu. Decide ACUM care va fi viitorul tau. Ca practic asta ne invata toata lumea. Ce alegem acum este definitiv. Nu poate fi schimbat. Este viitorul nostru iminent. Stau si ma intreb totusi cum pot atatia sa lase facultatea si s-o ia de la zero. Stau si ma gandesc cum pe unii ii ajuta doar faptul ca au studii superioare, nemaicontand si ce studii superioare au.

Bai, fratilor. Eu cred ca e vorba de intuitie. Fiecare ar trebui sa faca acum ce-l duce capu'. Sa lase totul balta pentru ceea ce vrea cu adevarat sa faca. Viata e prea scurta sa pierde 3-5 ani pe o facultate care nu ne va folosi decat pentru a povesti nepotilor ca bunicu'/bunica are doua facultati. Credeti-ma, ca daca veti schimba domeniul, asta se va intampla, veti fi nevoiti sa faceti o a doua faculta, sau cel putin niste cursuri de specializare separate. Asadar, in locul meu si al vostru, mi-as baga picioare in ce spun altii si as face exact ce-mi dicteaza corasonu' ca se merita. Daca dai cu capul de tavan ca tintesti prea sus, urca in pod pe scara, si daca in pod te lovesti de alt tavan, iesi dracului afara, ca lumea e mare si dincolo de stratul de ozon nu a ajuns nimeni inca fara racheta. Ar fi o provocare, nu?

In concluzie, eu cred ca fiecare din noi merita o sansa: sansa de a se trezi din vis si de a incerca sa traiasca in realitate. Nu conteaza ca visezi la o casa albastra, la vile si bani, la un birou linistit in care sa-ti vezi de treaba ta, ori la o redactie de ziar in care esti mult prea prost platit. Nu conteaza ca visezi la o familie perfecta,cu sotie blonda si doi copii gemeni, la o viata de burlac betivan care da show-uri in fiecare sambata, la 6 copii handicapati, la cei 6 copii handicapati ai prietenei tale, ori la un radu-ciprian infiat brunet cu ochi verzi pe care sa-l cresti ca mama singura. Ascultati sfatul meu, nu lasati pe nimeni sa decida in locul vostru pentru ca in perspectiva liniara viitorul e doar unu;). Eu imi bag picioarele si fac ce ma duce mintea. Ne vedem la Bucuresti.

[Semnat: Una MiCA CU Ganduri MARI]

pentru ca azi am realizat ca mi-a crescut din nou parul la forme care nu imi plac, si pentru ca asa ca paru nimic nu e vesnic...in cinstea discutiilor care vor urma despre un subiect care pare infinit si care aduce un alt rezultat cu fiecare discutie, la fel ca in propozitiile prea lungi din teza de azi la care am luat pentru prima oara 9, aduc un omagiu unei garsoniere mici si albastre... ( reffer to piesa care spunea " asa e casa noastra, albastra"), si vietii palpitante la care visez, si in care am sa pot sa ma uit cu simpatie dar compasiune la oamenii in costume si vile care isi au lumea limitata de peretii biroului. si totusi, orice viata palpitanta necesita bani...si de unde timp de bani? nu ai cum sa le impaci. prin urmare...plm.

I hate Eimihc

Eu ma uit la Power Rangers momentan, nu stiu cat de edificatoare e chestia asta pt voi da' tocmai tipa in roz s-a transformat in vampir si tipul in galben vrea sa o ajute... ma mira cat de prosti ii cred scenaristii pe astia mici, si ma mira si faptu' ca desi nu-mi place nu am de ales si ma uit. Nuj cum fac, da' pana la sfarsitul anului o pun pe mama sa mai cumpere un televizor:-" aaaa si spunea Marina de rev... bah, important ii ca-l facem impreuna, nu?:-s

Imagine: copy rights Riciu [pictor,Laura Cercel]

OMG

weeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee sunteti nebuni?
TATA A PUS AZI CALORIFERU LA MINE IN CAMERA
weeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!
uimitor! in lumea renovarilor mamei mele in care lucrurile merg mai incet ca in orice alta dimensiune, indiferent de sistemul de referinta ales, eu...am calorifer!!!!!!!! :))
chiar mi se parea important sa imi impartasesc bucuria asta cu voi >:D<
p.s. :)) ca plm facem de rev?:))

Headstones

Headstones. Rece, sumbru, nimic mai mult. Cineva scria "Intre linii si puncte, o lume a noastra..". Intr-adevar, poate ca asa e, dar mai incolo. Headstones e ultima mea descoperire in materie de sunete. Simplitate si frumusete. Prosperity and Beauty.  La tv Dinamo pierde splendid. Aici e calm, deschis si totul inca musteste de tinerete. Cel putin asa mi se pare. Curios.. in clipe din astea nu ma preocupa asa de mult ideea de a sti ce e dincolo, daca e ceva. Cum adica totul se termina si punct?! Oare noi, ca oameni, suntem in stare sa intelegem non-existenta si antimateria? Ce-o fi oare dincolo de linii si puncte... dincolo de headstones? Are rost sa aflam?

Butoiu' 2

Febra.
Creierul meu ma toarna.
Idei fara logica
Fara substanta
Fara punct
Fara virgula
Imi parasesc dedesubturile
Se preling pe tampla fierbinte
Urla
Se-nvart
Tropaie in varful degetelor
Se intorc.
Mor
Betie.

Din jurnalul unei pitzipoance

Draga Mosh Krahciun,

M-am hotarat de pe acum sa-tzi scriu pentru k shtiu k in perioada Craciunului o gramada de copii saraci care mor de foame shi de tot felu' de other things itzi vor ocupa timpul shi cu sigurantza nu vei putea sa raspunzi shi mail-ului meu.[totally unfair>:P]
Whateva'! Ce vreau sa zic e k ash avea shi yo ceva dorintze anu' asta shi ca shi in anii trecutzi vreau sa-tzi marturisesc faptul k I sooo totally cred in u. Puuuup!
In fine, sa shtii k am fost o tipa super la locu' ei shi nici macar nu am ras de proastele alea de la mate info care invatzau in vreme ce eu imi copiam mesajele de pe telefon pe o hartiutza speciala. Like, d'oh! Ce sa le faci?? Plus ca am shi ajutat oameni in nevoie anu' asta... Ar trebui sa fii asa proud de mine:> There was, like, this kid... care vaaaai! Like ce looooser... Habar nu avea ca rosu nu se asorteaza cu roooz... si eu...like... I-aaaam ziiis. Si like... s-a simtzit putzin weird, da' m-a ascultat. Shi like... acuma are style.
Mai mult decat atat, like am fost la biserica and stuff shi am ajutat din aia care intind mainile de park nu le-ar avea. Like... le-am dat bani and stuff. Shi era un... vaaaai, Moshu', fashion victime si habar nu avea cine e Versace. Sih like... I-am zis: "Fatuca... ia mai lasa bazaru' k esti soooo de anu' trecut..." Shi like s-a suparat pe mine... da' macar asa de tare i-am zis adevaru'...
Shi acuma ca am trecut in revista toate alea bune vreau shi yo sa-tzi fac o lista. [nici nu tre'sa-tzi spun ce tare si cooool eshti, nu? pupici] Anu' asta vreau si eu:
- o poshetzik din aia roz de la etaju' 1 din mall
- costumashul ala cute-cute de tot siclam deschis
- puiu' ala de catzelush pe care [so aiurea...] i l-a adus tatal lui Suzi d maju' ei...
-modelu' nou de la Mercedes [ca la al meu s-a uzat oglinda retrovizoare]
- contractu' cu Moga ca vreau shi eu un albumel
- nr lui Oprish de tel ca vreau sa scot volumelul "Pe aripi de petale roz"
-abonamente la Cool Girl, Cool Make-Up, Cool Boys, Cool Music, Cool I Don't Like Maths, Cool I Love Fergie Magazines
-un date cu Dan Bordeianu [like... ii asha cuuuuute;;)]
- un buchet super mare de trandafiri rooooz ca sa crape fufele de invidie... d'oh!

Hai Hug shi Puuuuup Moshu'. Merci shi te iubi mult.

A ta,
Gicutza