Butoiu' 3

Mai,

Nu imi mai place “Fetele Gilmore”. Cred ca ma uit din clasa a 9a la serialul asta… sau de cand a inceput si de vreo cateva luni nu il mai suport. Mi s-a spus ca seman cu copchila aia ceea ce nu cred. Ar fi superb, dar ma indoiesc ca am in mine atatea lucruri admirabile pe care ea le poseda. Talentata la scriitura nu am fost vreodata, la Yale.. nu e ca nu pot sa intru ... dar nici macar ambitia sa intru acolo nu mi-o permit, combinatiile ei divine de unde :)).

Nu cred in filme. Cred in schimb in growing up. And I did. Nu stiu daca am evoluat... sau dimpotriva... Mi-am dat seama mai demult... ca involuntar... I let people down. Nu stiu... chiar nu stiu ce faceam intr-a 9a sau a 10a atat de diferit de acu. Stiu, m-am schimbat. Recunosc asta, se simte in tot ce fac. Dar eu ma simt bine acu. Inca nu cred in „imaginea” mea de care trebuie sa am grija. Trebuie sa am grija sa nu fac rau nimanui si in rest... nu sunt datoare nimanui cu nimic.

Nu m-am schimbat pentru ca mi-am propus asta. Am avut norocul... sau nenorocul...luati-o cum va convine... sa dau peste oameni... sau sa dea oameni peste mine care sa ma influenteze in doze mai mari sau mai mici. Nu stiu cat rau mi-au facut, dar stiu ca, involuntar, m-au ajutat sa imi depasesc, nu intru totul e adevarat, niste complexe care inca il mai deranjeaza pe serban spre exemplu ( :)) ) . Nu imi pare rau pentru nimic, inca. :)

Partile bune pe care le vedeati voi mai demult sa stiti ca tot in mine sunt si ca nu le-am pierdut deloc. V-ati gandit ca poate, de vreme ce trece timpul, incepeti voi sa ma cunoasteti mai bine? Ma gandesc ca e normal sa vedeti la inceput ce e bine si frumos in mine. Dar tocmai de aceea sunteti cei mai buni prieteni ai mei. Sa tineti la mine si cand vedeti ca nu sunt perfecta. Si va sunt vesnic recunoscatoare ca ramaneti acolo ca altfel as fi ajuns o alienata de muuulta vreme.

Nu stiu daca va prindeti, dar chiar postul asta e o dovada a faptului ca am evoluat. Sa-mi fi spus voi acu jumate de an ca o sa ajung sa arunc in neantul netului o particica mica, mica din sufletelul meu, cum e asta, as fi ras jumate de zi. Si uite-ma intr-un avant de sinceritate tastand zeci de caractere, pentru unii patetice, e adevarat, pentru mine usuratoare. Daca ati ajuns sa cititi si asta inseamna ca intr-adevar ma iubiti ca eu m-as fi plictisit acu’ jumate de pagina.

Inchei aici. Poate va voi mai scrie mai incolo.

Cu drag,
Ralu

P.S: ma deranjeaza sa vorbesc despre mine cu apelativul „ralu” da’ imi place cand imi spuneti voi asa :)  .

a devenit deja cert...ca eu nu am sa postez vreodata ceva filosofic si plin de sens pe blogul asta...pentru ca micul meu creier, dintr-o tehnica proprie de autoaparare, refuza lucrurile relevante. astfel incat, ca sa continuam traditia... simteam nevoie sa fac notabil ca pisica...mi-a mancat o tema :) aveam un eseu care acum mi-ar trebui pentru teza de joi..si am constatat cu stupoare..ca jumatate din pagina nu mai exista...si restu are un aspect mototolit si colturi ca si cum ar fi fost muscat din ea. concluzia: ete na :)) my cat eat my homework teacher :)

Post despre nimic.

Nu stiu daca sunteti de acord cu mine sau daca vi s-a intamplat vreodata. Aseara am avut un „moment”. A fost un moment in care inspiratia divina, sansa, planetele, creierul inmuiat in alcool cu un instinct natural de protejare sau supravietuire, oricare dintre toate astea m-au facut sa iau o decizie pe care in mod normal nu as fi luat-o fara sa ma uit inapoi. Uite, aseara a fost „momentul” cand ce nu am putut sa fac de atatea ori, aseara s-a putut. Sa intorc spatele si sa nu ma intereseze. Am mai avut un moment de asta anul trecut. Exact aceleasi circumstante. Am inchis ochii, strans pumnii, moved on. Si a iesit bine. Victime colaterale, bineinteles, dar cine a avut de ramas a ramas. Am incredere in instinctele mele. Tot timpul am avut. Si teoretic merge. Aveti incredere in instinctele voastre. In ele se gaseste „acel ceva bun” care lipseste in mod normal din personalitatea noastra.

Recunosc, nu am experienta de viata nici cat negru sub unghie. Nu ma pricep la existentialism. Nu stiu sa dau sfaturi. Nu analizez nimic in profunzime. Nu ma intereseaza. Imi car viata „mediocra” in spate si incerc sa fiu fericita. Iubesc oamenii. Iubesc prea mult oamenii si ma atasez prea tare. Sufar rar, si deobicei incerc sa nu sufar in gura mare. Si stiu ca toata viata mea am sa depind de momente ca cel mai sus amintit. Sper doar ca in curand voi invata smecheria si voi reusi sa le fabric si singurica.

Toamna, Banalitate si Degeaba

Oficial vorbind, astazi e cea mai proasta zi din tot acest mizerabil an scolar. E ultimul an de liceu.. nu are cum sa nu fie mizerabil. Stiu ca totusi e o etapa sigilata de "fugit ireparabile tempus". Si, in plus, e si frumoasa. Cu atat mai mizerabil. Dimineata m-a prins lipsit de orice chef, lipit cu somn de pat. Ce a urmat? O cearta matinala strasnica, si o ora de chimie de care nu m-ar putea durea mai mult in cur. Probabil ca mai tarziu imi vor lipsi aceste ceasuri fara de rost petrecute pe bancile scolii, cu actualul colectiv.

Bate un soare sec pe geam, dand perdelelor din laboratorul de informatica o nuanta mai tragica. Rad sec, deoarece nu trebuie nimeni sa imi sublinieze efemeritatea ce ma inconjoara, precum o face acest soare latent de sfarsit de toamna. Asa e toamna la mine.. linistita si melancolica. Pun in balanta infaptuitul si neinfaptuitul, apoi trag concluzii cu o viata scurta si ma scufund in trecuturi aurii. Aceste domenii imi apartin, desi nu pot ramane prea mult acolo, fiindca singuratatea ma omoara. Visele mele sunt usoare, placute si cu un parfum aerisit, dar dupa un timp le constientizez artificialitatea. Atunci incep sa ma simt singur si caut sa ma intorc in societate. Asa e toamna mea.

Titlul?! Banalitate?! Ce banalitate, dom'le?! Foarte simplu, mon cher. Din coconul meu autumnal, observ discret evenimentele din jurul meu. Nimiv (nimic) nu depaseste bariera banalitatii, fapt ce ma deranjeaza. E si un imbold, ce-mi spune ca vor veni vremuri mai bune. Inot printre cacanari. Aparent preocupati de ceva, in realitate sunt ignoranti pana in maduva oaselor lor marunte. De adaugam putina naivitate, checul e gata. Da, mon cher, desi avem mai multa tehnologie in comunicatii ca niciodata, nu comunicam mai deloc. Discutii inutile, fara scop si fara inteligenta. O mare masa amorfa - asta e liceul din ziua de azi, dovada a regresului general al ultimilor ani. Cu totii vorbesc de facultate, putin habar avand despre ce e vorba.. e dezgustator. Se mai gaseste din cand in cand cineva care sa ma enerveze, dar nu mai reactionez ca altadata, cand prin nu-stiu-ce miracol reuseam sa ii enervez pe toti cel putin de doua ori mai tare. Nu mai are rost, nu ajung nicaieri. Ma detasez si privesc de sus, de unde mi-e locul. Mergeti la plimbare, banalilor, sunteti degeaba!

Am observat ca unii omuleti au inceput sa aiba opinii. Asta e foarte bine - bagati-vi-le-n cur! Opinii sa aveti atunci cand deschideti ochii si luati o mare gura de fan. Ati observat si voi ca lumea e putin mai rea, ca ochiul dracului isi consolideaza imperiul, ca va deranjeaza mediul in care traiti. Vreti ca viata sa aiba un scop?! Faceti-va scopul, cine va opreste. In loc sa va puneti intrebari retorice, faceti ceva, iesiti din banal! Tindeti voi la ceva mai mult decat rutina si comoditate la fel cum si dracu' tinde la tamaie. Aici ma refer si la opiniile geniale asupra Sanatoriului si articolelor publicate aici. Geniile autohtone se feresc de "pitiponceala", un nou citat pentru banalitate. Flacailor, anturajul vostru contine mai multe pitipoance decat va inchipuiti, fara ca voi sa bagati de seama.

Articolele Vioricai mi se par perfect potrivite, avand in vedere scopul acestui blog. Fiecare scrie ce are de scris, ce il/o framanta. Vedeti-va de treaba, rookies ce sunteti. Plec in lume, caci s-a terminat aerul din camera.

Vise on sale, Vise en gross, Vise en detail

Mandra de textualism voi incepe prin a spune ca scriu. Scriu pentru prima si ultima oara pe blogul asta ceva serios. De multe ori v-ati plans ca blogu' a fost infectat cu tot felu' de chestii. Ei bine, as putea la fel de usor sa ma lipsesc de a scrie si acele porcarioare hazlii simplu de catalogat ca fiind gay. Totusi, inainte de a ma decide daca ma las de asa ceva, simt ca trebuie sa scriu si ceva cu adevarat serios. Pana mea, mi s-a spus de atatea ori ca am "vocabolar", incat de-a dracu' m-am hotarat sa-l folosesc.

In primul rand, am citit cu totii preminunatul discurs al unui anumit nene miliardar, milionar sau ce memo era, prin care ni se spunea ca facultatea e degeaba. Nu vreau sa bat campii, poate ca are dreptate, sau poate ca nu. Ideea e ca toata treaba asta cu viitorul este extrem de incerta si nu-mi poate garanta nimeni ca daca nu fac facultate nu voi ajunge cine stie ce boschetar dependent de cine stie ce pungi cu continut mai mult decat dubios. [si totusi nici viceversa] Fiecare cu norocu' si capacitatea sa de a profita de oportunitati.

In al doilea rand, mai stim cu totii si ideile geniale ale parintilor profund fascinati de teribilul ASE din Bucuresti care pare a fi solutia la toate problemele. Daca zici ca nu vrei te intreaba "da' ce, nu poti sa intri?". Daca zici ca nu intri te intreaba "da' ce, nu vrei?". Deci oricum o dai, ASE-ul pare a fi un adversar cu o putere prea mare pentru a-ti pune mintea cu el. In fine, mai e si fericitul caz in care ASE-ul chiar e visul tau din totdeauna si manifesta o atractie iesita din comun in ceea ce te priveste.

Ma rog, vreau sa trec la subiect, pentru ca in caz contrar sigur as gasi ceva de comentat pentru fiecare facultate care la un moment dat a intrat si in calculele mele. Asadar, consider ca orice am face vom ramane mereu cu intrebarea "Ce-ar fi fost daca...?". Geniala e situatia in care e pus elevul de liceu. Decide ACUM care va fi viitorul tau. Ca practic asta ne invata toata lumea. Ce alegem acum este definitiv. Nu poate fi schimbat. Este viitorul nostru iminent. Stau si ma intreb totusi cum pot atatia sa lase facultatea si s-o ia de la zero. Stau si ma gandesc cum pe unii ii ajuta doar faptul ca au studii superioare, nemaicontand si ce studii superioare au.

Bai, fratilor. Eu cred ca e vorba de intuitie. Fiecare ar trebui sa faca acum ce-l duce capu'. Sa lase totul balta pentru ceea ce vrea cu adevarat sa faca. Viata e prea scurta sa pierde 3-5 ani pe o facultate care nu ne va folosi decat pentru a povesti nepotilor ca bunicu'/bunica are doua facultati. Credeti-ma, ca daca veti schimba domeniul, asta se va intampla, veti fi nevoiti sa faceti o a doua faculta, sau cel putin niste cursuri de specializare separate. Asadar, in locul meu si al vostru, mi-as baga picioare in ce spun altii si as face exact ce-mi dicteaza corasonu' ca se merita. Daca dai cu capul de tavan ca tintesti prea sus, urca in pod pe scara, si daca in pod te lovesti de alt tavan, iesi dracului afara, ca lumea e mare si dincolo de stratul de ozon nu a ajuns nimeni inca fara racheta. Ar fi o provocare, nu?

In concluzie, eu cred ca fiecare din noi merita o sansa: sansa de a se trezi din vis si de a incerca sa traiasca in realitate. Nu conteaza ca visezi la o casa albastra, la vile si bani, la un birou linistit in care sa-ti vezi de treaba ta, ori la o redactie de ziar in care esti mult prea prost platit. Nu conteaza ca visezi la o familie perfecta,cu sotie blonda si doi copii gemeni, la o viata de burlac betivan care da show-uri in fiecare sambata, la 6 copii handicapati, la cei 6 copii handicapati ai prietenei tale, ori la un radu-ciprian infiat brunet cu ochi verzi pe care sa-l cresti ca mama singura. Ascultati sfatul meu, nu lasati pe nimeni sa decida in locul vostru pentru ca in perspectiva liniara viitorul e doar unu;). Eu imi bag picioarele si fac ce ma duce mintea. Ne vedem la Bucuresti.

[Semnat: Una MiCA CU Ganduri MARI]

pentru ca azi am realizat ca mi-a crescut din nou parul la forme care nu imi plac, si pentru ca asa ca paru nimic nu e vesnic...in cinstea discutiilor care vor urma despre un subiect care pare infinit si care aduce un alt rezultat cu fiecare discutie, la fel ca in propozitiile prea lungi din teza de azi la care am luat pentru prima oara 9, aduc un omagiu unei garsoniere mici si albastre... ( reffer to piesa care spunea " asa e casa noastra, albastra"), si vietii palpitante la care visez, si in care am sa pot sa ma uit cu simpatie dar compasiune la oamenii in costume si vile care isi au lumea limitata de peretii biroului. si totusi, orice viata palpitanta necesita bani...si de unde timp de bani? nu ai cum sa le impaci. prin urmare...plm.

I hate Eimihc

Eu ma uit la Power Rangers momentan, nu stiu cat de edificatoare e chestia asta pt voi da' tocmai tipa in roz s-a transformat in vampir si tipul in galben vrea sa o ajute... ma mira cat de prosti ii cred scenaristii pe astia mici, si ma mira si faptu' ca desi nu-mi place nu am de ales si ma uit. Nuj cum fac, da' pana la sfarsitul anului o pun pe mama sa mai cumpere un televizor:-" aaaa si spunea Marina de rev... bah, important ii ca-l facem impreuna, nu?:-s

Imagine: copy rights Riciu [pictor,Laura Cercel]

OMG

weeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee sunteti nebuni?
TATA A PUS AZI CALORIFERU LA MINE IN CAMERA
weeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!
uimitor! in lumea renovarilor mamei mele in care lucrurile merg mai incet ca in orice alta dimensiune, indiferent de sistemul de referinta ales, eu...am calorifer!!!!!!!! :))
chiar mi se parea important sa imi impartasesc bucuria asta cu voi >:D<
p.s. :)) ca plm facem de rev?:))

Headstones

Headstones. Rece, sumbru, nimic mai mult. Cineva scria "Intre linii si puncte, o lume a noastra..". Intr-adevar, poate ca asa e, dar mai incolo. Headstones e ultima mea descoperire in materie de sunete. Simplitate si frumusete. Prosperity and Beauty.  La tv Dinamo pierde splendid. Aici e calm, deschis si totul inca musteste de tinerete. Cel putin asa mi se pare. Curios.. in clipe din astea nu ma preocupa asa de mult ideea de a sti ce e dincolo, daca e ceva. Cum adica totul se termina si punct?! Oare noi, ca oameni, suntem in stare sa intelegem non-existenta si antimateria? Ce-o fi oare dincolo de linii si puncte... dincolo de headstones? Are rost sa aflam?

Butoiu' 2

Febra.
Creierul meu ma toarna.
Idei fara logica
Fara substanta
Fara punct
Fara virgula
Imi parasesc dedesubturile
Se preling pe tampla fierbinte
Urla
Se-nvart
Tropaie in varful degetelor
Se intorc.
Mor
Betie.

Din jurnalul unei pitzipoance

Draga Mosh Krahciun,

M-am hotarat de pe acum sa-tzi scriu pentru k shtiu k in perioada Craciunului o gramada de copii saraci care mor de foame shi de tot felu' de other things itzi vor ocupa timpul shi cu sigurantza nu vei putea sa raspunzi shi mail-ului meu.[totally unfair>:P]
Whateva'! Ce vreau sa zic e k ash avea shi yo ceva dorintze anu' asta shi ca shi in anii trecutzi vreau sa-tzi marturisesc faptul k I sooo totally cred in u. Puuuup!
In fine, sa shtii k am fost o tipa super la locu' ei shi nici macar nu am ras de proastele alea de la mate info care invatzau in vreme ce eu imi copiam mesajele de pe telefon pe o hartiutza speciala. Like, d'oh! Ce sa le faci?? Plus ca am shi ajutat oameni in nevoie anu' asta... Ar trebui sa fii asa proud de mine:> There was, like, this kid... care vaaaai! Like ce looooser... Habar nu avea ca rosu nu se asorteaza cu roooz... si eu...like... I-aaaam ziiis. Si like... s-a simtzit putzin weird, da' m-a ascultat. Shi like... acuma are style.
Mai mult decat atat, like am fost la biserica and stuff shi am ajutat din aia care intind mainile de park nu le-ar avea. Like... le-am dat bani and stuff. Shi era un... vaaaai, Moshu', fashion victime si habar nu avea cine e Versace. Sih like... I-am zis: "Fatuca... ia mai lasa bazaru' k esti soooo de anu' trecut..." Shi like s-a suparat pe mine... da' macar asa de tare i-am zis adevaru'...
Shi acuma ca am trecut in revista toate alea bune vreau shi yo sa-tzi fac o lista. [nici nu tre'sa-tzi spun ce tare si cooool eshti, nu? pupici] Anu' asta vreau si eu:
- o poshetzik din aia roz de la etaju' 1 din mall
- costumashul ala cute-cute de tot siclam deschis
- puiu' ala de catzelush pe care [so aiurea...] i l-a adus tatal lui Suzi d maju' ei...
-modelu' nou de la Mercedes [ca la al meu s-a uzat oglinda retrovizoare]
- contractu' cu Moga ca vreau shi eu un albumel
- nr lui Oprish de tel ca vreau sa scot volumelul "Pe aripi de petale roz"
-abonamente la Cool Girl, Cool Make-Up, Cool Boys, Cool Music, Cool I Don't Like Maths, Cool I Love Fergie Magazines
-un date cu Dan Bordeianu [like... ii asha cuuuuute;;)]
- un buchet super mare de trandafiri rooooz ca sa crape fufele de invidie... d'oh!

Hai Hug shi Puuuuup Moshu'. Merci shi te iubi mult.

A ta,
Gicutza

Mi vs Godzilla

Am din nou o teribila curiozitate in legatura cu ce as putea scrie pentru a nu va plictisi. As putea vorbi despre balurile bobocilor sa-mi dau si eu cu parerea despre competenta unor jurnalisti, as putea vorbi despre stefan, petru, stefan vs petru, petru vs stefan, as putea vorbi despre desteapta de sora'mea care priveste mai mult decat fascinata la idiotenia aia de emisiune in care pleaca femeile de acasa pentru a-si lasa plozii in grija altora. In fine, pe scurt am subiecte de batut campii garla si chef de a-i bate din plin. Totusi, tu draga cititor ce ti-ai dori mai mult si mai mult sa citesti din toate lucrurile pe care le-as putea scrie?
Mi-as onora personna de Psycho totusi si as comenta un lucru ce mi s-a parut deosebit de ciudat. Intr-o lume in care in se mai gasesc state in care copii mor de foame neni din lumea intaia ca sa le spunem asa produc. Iei!!! Traiasca America si capitalismu'! Long live holiudu'!
Asadar, despre ce intentionez sa bat campii? Sa va spun. Am vazut azi o emisiune in care se realiza un top cu cei mai teribili monstrii de prin filmele alea cu oameni zuzu care cik ar trebui sa ne sperie. Si ce sa vezi?! Godzilla... tanti aia care nu-i nici femeie nici barbat, de se inmulteste singura... era pe locul 1... Nah, mie chiar nu mi se pare asa inspaimantatoare. Ii doar o soparla...putin frustrata de faptu' ca-i prea mare:-" Suna putin kinky?:)) nda probabil ca unu deja s-a gandit la Luna. In fine, de fapt eu vroiam sa va intreb ceva...
Voi de care Bau-Bau va temeti?

fan club girls with a big nose

dupa ultimele discutii purtate cu diferite persoane...cam directe..am decis sa fac un fac club pt fete cu nasu mare. anyone who wants to join, contact me. don't be afraid ;;) it will be fun :D

Birou de Informatii 1

Pentru a evita discutii interminabile cu toti cei 36?! care v-ati inscris pe lista initiala de doritori de REV impreuna cu mine ;;) am decis sa scriu aici toate detaliile pe care le stiu. Sa le cititi, digerati, procesati... si sa imi adresati doar intrebarile complementare. Joi, 25 octombrie a.c. am sunat (utilizand minutele Vicai) la familia Bida din Putna. Nenea mi-a confirmat faptul ca chestia (am zis chestie ca sa evit cacofonia, alta idee nu am avut) de care suntem noi interesati este libera in perioada revului. Cabana are 30 de locuri in paturi, incalzire si centrala si sobe (aici nu am inteles exact de ce, dar data viitoare voi intreba), toalete inauntru (a tinut sa sublinieze asta ;)) ) apa calda si rece. Pretul este de 30 RON/persoana/noapte(daca stam 4 nopti, si stam 4 nopti pt ca daca nu platim mai mult pe o noapte si tot acolo ajungem, nu?) , dar cred ca nu vor fi probleme daca venim mai multisori un pic si prin urmare mai impartim costurile intre noi. M-a rugat sa ii trimitem avansul saptamana viitoare daca e posibil ca sa fie sigur ca venim. Prin urmare, va rog mult, daca v-ati decis sa veniti, sa imi aduceti traditionalul avans de 30%, adica 40 RON. Sunt constienta ca nu sunteti intru totul lamuriti si daca mai aveti intrebari ori scrieti-le aici ori adresati-mi-le si eu le notez pe toate si cand sun data viitoare le pun domnului ;)). Si cu asta va las in pace. Sa ne citim de bine :P

P.S: sa imi spuneti exact cine sunteti care vreti sa veniti, sa fac si eu o lista. Daca nu ati fost pe cea initiala, sunteti invitatii mei sa veniti cu noi oricum. :P

nah bine, am incercat si eu sa capchiez ceva care nu e legat de mama mea si renovarile ei.

Existentialism. Varianta unu.

Localizam o actiune in spatiu pentru a o folosi drept exemplu.

Balul blobocilor.

De ce merg elevii de clasa a 9 a la balul bobocilor? Ca e balul bobocilor. Adica a lor. A ..bobocilor. si ce fac ei acolo? Beau. Si mai beau. Si mai beau din nou. Apoi dupa ce beau..incepe drama. Varsta adolescentina debuteaza prin drame. Ce multi discrimineaza astazi ca fiind emo, e doar o alta versiune a felului cum se manifesta anumite generatii la aceeasi varsta. Tiparul, in fond, e acelasi. Nu sunt intelesi. Si de aici deriva tot. Exista la varsta asta o pasiune pentru depresii. O stare « naspa » este mereu intensificata, de multe ori intetionat, se aduc ca argument alte probleme personale, si in final rezultatul este atat de puternic, incat nu se stie de la ce a pornit si nu se mai poate controla. Actiunea se repeta, si uite asa ajung unii numiti teribilisti(de mine cel putin) sa se…taie cu lama..(cazul extrem) sau sa se imbete si sa o duca in reprize de bocete( cum am facut si eu la varsta mea J ) s.a.m.d., pana ajung sa lincezeasca intr-o stare generala de depresie. Apoi incep sa se simta inadaptati, sa se alature diferitelor curente la moda, in functie de perioada, si uite cum se creeaza societatile bolnave adolescentine unde totul se petrece mult prea repede si problemele sunt mult prea multe decat in realitate.

Acest gen de comportament este damnat de generatiile vechi, care au norocu de a fi scapat de trauma adolescentei. Si critica este dura, si ii atinge, amplifincandu-le motivele pentru care se ajunga la lama. Insa oamenii acestia « adulti » nu reusesc sa se vada pe ei in cei criticati. Desigur, nu cu pierce si pantaloni negri si stramti, dar cu par afro si dubite cu flori.

Tot ce am scris pana acuma poate sa para si am fost inspirata de articolul care circula pe net despre generatia emo. Dar nu asta era motivul pentru care scriu. Incercam sa realizez o reflectie personala. Meditand, mi-am amintit ca am avut si eu perioada mea de glorie cu betiile din fiecare seara in rockoteca, si manifestarile tipice si diferite de la betie la betie, cu zilele pierdute in rynox, cu povestile de asa crezuta dragoste, esuate toate..ca deh..cu prieteniile vechi pe care le-am rupt pentru ca, nu se mai potriveau cu persoana care devenisem ( ha ! ha ! ha ! (gandire de pokemon, recunosc) ) cu noile prietenii dobandite, din care azi nici una nu mai exista la intensitatea de atunci, cu descoperirile muzicale, etc. tot meditand, regasesc ca, nu mai regasesc in mine nimic din cele sus mentionate. Sau, mai bine zis, talentu de a dramatiza, de a exagera starile si intamplarile, confuzia generala in ceea ce privea viata, nesiguranta unei decizii. Si ma intreb ingrozita : AM I MATURE ?si daca da,si m-am maturizat, cand s-a intamplat asta ? nu imi amintesc sa ma fi trezit intr-o dimineata si sa ma fi simtit mai matura ca ieri. bine, ce-i drept, acuma ma sperie facultatea. Mi se pare absurd ca eu..la cei bieti 18 ani si o speranta( citez din cineva J se stie) sa fiu pusa in fata situatiei de a imi decide viitorul. Nu doar ca nu ma cred in stare, dar nu sunt. De unde ar rezulta ca nu sunt inca matura, pentru ca o persoana matura are un plan sigur de actiune si stie exact ce vrea de la viata. Ori eu vreau sa fac Pietrosu iarna asta, si viitorul meu se opreste aici. De cele mai multe ori, imi este imposibil sa vad mai incolo de saptamana viitoare. Sa nu mai zic ce exagerat mi se pare ca colegii mei fac planuri de rev inca de pe acuma, cand eu cred ca pana atunci mai este viata de om. Desi e aproape noiembrie. Sunt total atemporala, si incapabila de decizii cu fundatie stabila. Cum plm…sa stiu eu ce vreau sa fiu cand am sa fiu « mare ». vreau sa am menajera, asta e clar. Da nu e un viitor prea sigur, parerea mea.

Deci pana la urma, mie maturitatea mi se pare mai relativista ca TRR si mc patratu lu Einstein. Si in cazul meu chiar nu conteaza cine e S si cine e S prim, la final tot o varza iese. Astfel ma declar copil cu dezvoltari anormale..si astept ciocolata de la adulti :D

egocentrism

o sa ziceti ca sunt egoista...dar mie tot mai existential mi se pare ca mama mea astazi varuieste bucataria. este 9 seara si ea inca varuieste...varuieste..varuieste..

Îs digiaba...

Wăi fraţâlor... Stau şî ma uit amu şî rializez cî îs digiaba... Nica n-am facut pintru blogu ista... nica diloc.... aşa cî m-am deşis sî-m dau şî io cu pareria dispri tăt fielu di chestiuni ezâstenţialisti... Trie sî va povistiesc în primu rând cî n-am nişi şia mai nicî intenţâi sî graiesc aşă pânî va plictisîţ sî şitiţ da totuş îs compliet fasşinatî di tăt fielu di cuvinti din limba moldoviniascî. Sprie iezămplu cuvântu piţâpuancî...
Dispri şi alşieva sî graiesc dacî nu dispri subectu la cari ma prişiep aşă di bini. Lumia îi plinî di di-aiestea... Trie sî ştiţ ca sî va pazâţ. A sî las graiu dulşi moldoviniesc di o parti ca sî va esplic în tierminolojii mai ezemplificatuari...


" Încă din cele mai vechi timpuri, dintr-o perioada ce precede însuşi premerchianismul, se remarca intr-o incadrare mai larga a credintelor neopagane pitziponcismul. Acesta este o credinta şi o filozofie categorisita ca fiind trendy care a originat în patura superioara a clasei de mijloc sucevene [Romania, Europa] din secolul al XXI-lea şi s-a răspândit ulterior în intreaga societate. Se bazează pe învăţăturile lui Pitzy( Pitzyuddha Pitzyponcikyamuni ), negânditoare antica ale carei origini ne sunt si astazi necunoscute. De-a lungul timpului, pitziponcismusmul a suferit numeroase scindări, în prezent fiind o credinta foarte divizată, fără o limbă sacră comună şi fără o dogmă strictă, clar formulată.

Conform experţilor,Pitzy a trăit în jurul inceputului de secol XXI, dar data naşterii sale este încă dezbătuta intre Saint Valentine's Day si Dragobete 1969. Veridicitatea istorică a întemeietoarei pitziponcismului este confirmată de majoritatea cercetătorilor din zilele noastre în pofida vechilor teorii din trecut care o considerau pe acesta mai degrabă un personaj mitologic. Cu toate acestea, biografia sa, aşa cum este ea prezentată de scientologul Zaximus Alexandrinus Savici în tratatul sau Despre Pitziponceala Autohtona: Visul unei Pitzipoance(cea mai veche relatare existentă a vieţii profetei) abundă de elemente fantastice şi legendare. Pitzipoancele consideră că prinţul Gautama Merchartha s-a născut în Suceava şi a fost crescut în Rares. Potrivit tradiţiei, tatăl lui Pitzy era conducătorul unei formaţiuni tribale numite FashionVictimes. Încă de la naşterea lui Gautama, un hippie important din regiune, i-a prezis pruncului un destin proeminent în sfera high life. Tatăl lui Pitzy are însă într-o zi un vis în care îşi vede fiica părăsind crib-ul ca singer intr-un club de rockeri aşa că decide să o protejeze de realitatea ostilă care ar putea-o induce intr-o stare apropiata de actiunea de a gandi.

În ciuda acestor măsuri, Pitzy reuşeşte să facă patru ture în afara cribului, întâlnind un rocker, un manelist, un punker şi pe Britney Spears . Primii trei îi revelează efemeritatea existenţei materiale, datorită bătrâneţii, a bolii şi respectiv a morţii, iar Britney Spears îi dezvăluie calea de a învinge aceste suferinţe umane, şi anume prin ROZ. Prin urmare, Pitzy hotărăşte să-si lase babacul si să-şi abandoneze bunurile, urmând o asceză deosebit de dură în junglele ROZ din La Fitze. După şase minute însă, constată că acest timp de cugetare nu o ajută, nu îi aduce rozificarea. Este deseori ispitita de Gautama Merchartha să renunţe la căutarea adevărului piztiponcesc şi să se dedice numai comiterii faptelor cool.

Aceasta capătă revelaţia reîncarnărilor sale anterioare şi i se dezvăluie legea superficialismului. Încurajata de Britney, Pitzy petrece 4 ani învăţându-i pe oameni despre roz şi întemeiază pitziponcismul. La Petru, Pitzy îşi face pentru prima oară cunoscută învăţătura şi tot aici apar primii cool girls ale comunităţii pitziponcesti. Mai târziu, pe măsură ce Pitzy îşi răspândeşte ideologia, numărul adeptelor sale creşte considerabil. Conform legendei, Pitzy a încercat să îl consoleze pe discipolele îndurerate de tentativa acesteia de a leca in Spania la cules de capsune spunându-le înainte de a pleca la shopping: „Destul, Am ziiiiiis!"

In incheiere vom adauga un citat din Zaximus Alexandrinus Savici " Despre Pitziponceala Autohtona: Visul unei Pitzipoance" : "Si a ziiiiz Pitzy sa fie roz. Si a fost. Si a vazut Pitzy ca este cool si a mai ziiiiis o data."

"
[Signed: Psycho Bitch-ul de Serviciu]

Satira si critici: Cronica Pervertorului

Da.. stiu.. nu am mai postat de extrem de mult timp.. Am fost ocupat cu niste mici chestiuni gen stat cu ochii pe pereti si contempland frumusetea tzantzarilor stropsiti ce faceau bule in balti din propriul lor sange. E destul de delicioasa privelistea..

Voi fi scurt, nu cum eram in posturile precedente, cand dadeam din degete cautand sa imi exprim niste idei banale in cuvinte cat mai sofisticate si sa ocupe cat mai mult spatiu, astfel incat eventualul cititor sa crape de plictiseala pana cand intelegea (daca putea) ideea. Asadar:

Despre Balul Bobocilor 2007 Petru Rares

Evidentalmente mai bun decat cel de anul trecut din Shock, dar nu a ridicat stacheta chiar asa de sus ( nota pt Lucian SPETCU; voi reveni la el mai jos). Desi nu pot sa nu apreciez munca depusa de catre colegii mei, a fost mai mult decat clar ca balul a cam scartait. Intrebarile pentru miss si pt mister (categorie cu care nu voi fi niciodata de acord in ceea ce priveste balurile bobocilor) au fost mai mult decat cretine, iar organizatorii au dat-o serios cu tesla-n ploaie prin decizia de a comunica bobocilor raspunsurile cretine aferente intrebarilor. Apoi a urmat o serie de neintelegeri si balbaieli. Apoi o piesa de teatru de care Pro Stage si-a batut efectiv PULA. Pacat, piesa a fost un moment bun. Muuult prea multe dansuri populare. Desi diferenta e clara intre cele 2 genuri, daca se continua asa, poate in vreo 2 ani avem parte chiar de manele. Ar fi cam tragic... desi nu chiar atat de tragic precum horele organizatorilor. :)) (din prietenie). Inca un moment ce mi-a atras atentia a fost colajul cu elevul medieval. Fain moment, super misto, mi-a adus aminte de balurile de alta data... colajele acestea sunt nemuritoare. Trupa rock mi-a placut, la fel ca si cei de la folk, desi m-au cam adormit. Cantecele propuse de ei au fost foarte bune, desi nu prea erau in concordanta cu atmosfera. Acestea fiind momentele de care-mi amintesc, am ramast cu un gust destul de amarui in gura. In ciuda efortului depus de organizatori, s-a vazut foarte clar lipsa de timp pentru pregatirea acestui eveniment. In opinia mea, directiunea de la Petru Rares ar trebui sa hotarasca daca vrea sau nu bal. Nu se poate si numar redus de absente si bal reusit in acelasi timp. Suna comic, dar nimic mai adevarat. Balul acesta a avut loc mult prea devreme pentru a fi de succes. Hotararea luata de conducerea liceului astfel s-a transformat intr-o palma aplicata blazonului acestei institutii.


Despre Miss Petru Rares 2007

Erau altele mult mai frumoase. Nu sunt de acord cu decizia juriului. Spre deosebire de anul trecut, acum am stat mult mai bine la capitolul frumuseti feminine. Degeaba, se pare. Sau poate am eu gusturi mai ciudate, dar oricum se vede clar ca au fost mult mai bune decat ale juriului> Nu ma pot pronunta in ceea ce priveste influentele, desi lumea vorbeste de anumite presiuni la titlul de miss. Tot ce pot spune ca de mult (poate niciodata) liceul nu a avut o "regina" mai... banala. Nimic de remarcat la aceasta fata.. doar ca a luat locul alteia.. nu stiu cum exact. Nu e nici uratzica, nici frumusica... doar.. banala... O mare dezamagire la acest capitol.

Despre Lucian SPETCU

Ce fel de jurnalist improasca cu noroi un bal intrec, iar la urma trage concluzia ca a fost un bal reusit generalmente si ca a ridicat stacheta destul de sus?! Cat despre comentariul despre formatia rock, se observa ca redactorul nostru are impresii de metalar adevarat, caruia i se pare de neiertat tentativa unor adolescenti de a canta niste muzica mai buna. Sunt convins ca BORATORII se descurcau mult mai bine.. :)).. Yeah right. Din nou vad termenul "pokemon" folosit.. probabil ofera si o anume satisfactie celui ce-l foloseste. Ce-i drept, aici adevar exista.
Oricum probabil pentru o productie de succes si foarte titrata precum OBIECTIV Vocea Sucevei domnul Lucian se descurca admirabil.

Despre blogul lui BATZ

Copii, va rog frumos lasati-o mai moale. Practic postul despre balul de la Petru si commenturile respective sunt dovada concreta ca majoritatea elevilor de la ambele licee sunt cam imaturi si nu prea au viatza. Competita asta ma face sa vomit.

Despre stomacul meu

.. e gol, asa ca inchei postul aici pentru a-l umple. Fuckin'A!

P.S. oare diana r. de pe blogul lui batz o fi Diana Rusu?

i like it that i'm dumb

diferenta intre temele despre care filosofeaza alex si motivele pentru care ma plang eu are rolul(cred eu) de a echilibra atmosfera. pentru ca mai sunt unii dintre noi(mai...simpli in gandire :)) ) la care renovarea casei e o problema mult mai importanta decat facultatea si faptu ca la 30 de ani am sa imi amintesc cu nostalgie la ziua de azi cand visam.....visam ca daca maine ploua am sa ma imbrac mai subtire ptk pelerina mea tine si de frig..

locul necazurilor mele...unde mereu ma plang..si am aflat azi ca asta ma face mai britanica..desi nu prin accent si atitudine..eu pur si simplu ma plang..
dupa 2 luni de haos total timp in care imi imaginam Iadul ca un loc curat si frumos(evident exagerez pentru ca plangerea mea sa para mai trista decat e) am petrecut 3 saptamani de fericire absoluta intr-o casa in care nu era inca totul pus in ordine...dar nu mai batea nimeni cu ciocanu si freza cu freza si vopsea cu bidineaua. ei bine...astazi am ajuns acasa de la scoala...si in incercarea deja devenita involuntara de a deskide usa..m-am izbit de impotenta..sau mai bine zis de un fel de masa rudimentara pe care era cocotata a mea mama..care dadea cu amorsa pe pereti. SURPRIZAAAAAAAAAAA varuim holul...
:| :| :| :|
desigur in toata invalmaseala asta matza e in al noualea cer...cu noul ei obicei de a se juca printre hartii si ustensile si apoi de a se tolani ostenita de la joaca unde e prafu mai mult si mai praf. ca doar noua ne place sa ii facem baie pana o facem inapoi neagra din culoarea prafuiie nou dobandita.
tot ce am scris are un scop logic : cine ma adopta pana ramane maimea fara camere de renovat?:((
p.s. daca pana acuma la intrebarea "ce vrei sa faci cand te faci mare?" raspundeam : "om cu menajera"..raspunsu se dezvolta: "om cu menajera care nu va renova niciodata!!"
am zis :D

weird?
acum doua zile au venit la usa mea doi neni, de fapt un nene si o tanti, foarte prezentabili, sa faca propaganda religioasa la usa mea. cand incercam sa le explic ca ce fac ei e rusinos...pisica mea cea neagra..semn de la Dumnezeu poate, a fugit pe usa si a trebuit sa fug dupa ea. deci cei doi neni nu au aflat ce parere am eu despre subiect. partea dubioasa este ca de atunci..tot simt cate un iz a parfumului cu care era dat nenea..peste tot..prin casa, in autobuz..si ma tot intreb..WTF!! sa iau asta tot ca pe un semn? semn ca ce? ar trebui sa ma spal mai des????

Inca o noapte tulbure

28 septembrie vineri seara

Totu' incepe pizdetz cand aflu ca e rockoteca in COOL CAT ......... indubitabil ma gandesc sa strang turma si sa merg. Pe la 9 si ceva ajungem, dar ca sa vezi cacat e full de pokemoni din generatia MC'Donalds. Din cei prezenti in rockoteca un sfert sunt rockeri adevarati restu poseri. Ne bagam pula si purcedem catre Rynox, unde evident bem cateva beri si ascultam un Obituary strasnic :> . Apoi mesaj de la bitza, suntem la SFM (parcu' de langa rynox) unde gaim alta turma de oameni ghiftuiti de whysky, evident dau un pillage cu varmiu si rachiul le dispare incet incet pe gatlejurile noastre. Pe la orele 22:30 ne gandim sa ne intoarcem la rockoteca cu speranta ca au plecat pokemonii. Succes, gaom locuri libere si oameni care sunt gata sa ne ofere de baut :> ne instalam si incepem operatiunea "Deteriorarea ficatului si a celorlalte organe interne". Vodka, bere, vodka si iar bere, treaba merge :D . Pe la 2 noaptea ne gandim sa purcedem spre casa, dar bitza vine cu ideea sa bem la el in boxa, iar noi betivani cum suntem nu ezitam sa facem cheta si sa ne pornim. Mai racolam cativa alcoolici si ajungem in boxa lui bitza cu o sticla de vodka si 3 peturi de bere. Bem vodka mai cantam una alta si plecam. Credeati ca ne-am dus acasa? Ei cacat .... :)) mergem sa terminam berea in scara la un tip Mahalu care a venit cu noi la betivanit. Din cele 3 peturi dam gata 2 si unu' il palmam in boscheti. Ore 7 dimineata ajung acasa dupa ce am poposit pentru un scurt somn si in scara propriului bloc si ma culc dupa ce maica-mea observa starea avansata de ebrietate in care ma aflu si imi tine o morala de 5 minute.

Daca nu stii cum sa-ti ratezi noptile ia exemplu, desi e de preferat sa dormi bine, sa nu-ti ucizi neuronii si sa mai inveti dracu' ceva pentru BAC. Va salut.

Crepuscul in Toamna Tarzie

In liniste capul imi pica tacut, rezemat in palmele-mi reci. Pentru o buna bucata de vreme nu ridic privirea, iar prin minte-mi zboara o gramada complexa de idei mai mult sau mai putin semnificative. Nu ar fi prima oara cand imi propun o anumita abordare si numai nu reusesc sa o aplic. Apoi, imi creez noi posibilitati, aducandu-l in rol pe celebrul "daca..". Eforturi inutile de altfel, dat fiind natura oarecum iremediabila a unui eveniment ce tine de trecut. In schimb e un lucru din care pot retine o anumita doza de placere si o scurta separare de cotidian.

Fac un oarecare efort si imi ridic capul. In fata mea se afla o cruce din marmura neagra si deodata mi se face un gol in stomac. Un ciudat sentiment se infiltreaza in mine, o tristete mai mult de natura nostalgica decat dureroasa. Cerul este impovarat de nori de plumb care mai arunca ceva greutate pe umerii femeii fragile ce ne ocroteste si ne da viata, sporind intunecimea. Din pozitia in care sunt nu ma pot misca, iar privirile-mi sunt atintite spre simbolul din umbre. Nu vad nici nume si nici date, in schimb stiu ca sub ea se afla cineva ce a avut la un moment dat o legatura cu mine, fie ea o persoana cu care am dat mana sau cu care am schimbat niste idei la o bere. Arunc o privire in jur.. contrar asteptarilor mele nu ma aflu intr-un cimitir. Sunt pe un deal, in plina pustietate, acompaniat de trei stejari imbatraniti de vreme si de vant. E sfarsit de toamna, intrucat genunchii mei se odihnesc pe un covor moale de frunze ruginii. Cu fiecare secunda ce se scurge aerul devine din ce in ce mai rece si soarele de inceput de iarna din ce in ce mai sangeriu. Nostalgia lasa loc unei usoare spaime, in timp ce umbrele dinspre cruce capata o forma dubioasa. Un vant puternic incepe sa bata subit, rascolind o masa ruginie in jurul meu. Imobilizat, las din nou capul la pamant si vad un inger, mai frumos decat orice vietate vazuta de mine. Cu parul balai, ochii precum gheatza, imi sopteste dulce la ureche. Timpul se opreste si ridic capul numai pentru a vedea cavoul deschis. Luna troneaza intre stele de clestar, iar vantul s-a potolit. Ma pot misca, dar nu indraznesc, fiindca stiu ca inauntru nu este nimeni altul decat... eu insumi. Simt ceva ascutit in maini... sunt pline de sange. Aceeasi senzatie o am si la nivelul fetei. Din mormant razbat sunete ciudate, din ce in ce mai clare. Vocea nu pare de pe aceasta lume, fiind insotita de o racoare polara si in cele din urma devenind polifonica. Prezenta mea nu mai era dorita aici. Dau sa plec dar in zadar. Ma impiedic si observ cu oroare cum ma scufund in frunze si sunt tras spre mormant. Ma agat cu disperare de crucea cea neagra iar atunci ceva m-a zguduit cu sete.

Sunt intampinat de peisajul mai mult decat familiar al camerei mele. Am un gust deplorabil in gura, marca inregistrata a betiei futute azi noapte. Cum ziceam si mai sus, nu reusesc sa pun in practica ce imi propun, cel putin nu in ultima vreme. Rockoteca, auzi... heh. Ce adunatura de laberi. Pe langa oamenii obisnuiti din cashcarabeta, pustime cu roiu'. Muzica, pe masura, punk infect. Nu am nimic cu genu asta, inafara de faptul ca nu imi place deloc, motiv pentru care il si numesc infect. Urbanism... ce-n numele Satanei mai inseamna si aia? Nu am gasit altceva decat depravare acolo, si din pacate am cam plonjat si eu. Acum ziua e iar pe sfarsite si sunt impacat si oarecum resemnat, stiind ca se poate si mult mai rau. Astept sa vad cum va decurge si aceasta noapte.

Butoiu' 1

Mums a implinit azi 2 saptamani de cand, efectiv si indubitabil, gateste.
S-a gandit sa sarbatoreasca inconstient acest eveniment prin a NU gati... ceea ce inseamna ca trebuie sa mananc omleta cu niste verzaciuni 
si cam atat. 
Revenind la ceea ce intr-adevar conteaza
( pe langa chestiunile casnice care ma macina intens), Nutzi nu exista. Nutzi e doar o holograma imbatranita a 
unor idei si mai imbatranite ale unui sistem dat dracu.
Daca intr-a 9a mai aveam putin si chiar plangeam cand o vedeam
(de nervi ca nu inteleg, nu de altceva),
intr-a 10a am luat 4 in teza din sem I :))
(ok... asta nu e chiar de ras.. dar e ceva de povestit :)) ),
 intr-a 11a miau placut derivatele 
( nu va imaginati ca prea mult... numa ca erau cat de cat acceptabile) 
si acu... mhhhmmm.... "bacu-i greu" :-". Mai m-am obisnuit,  asta e. 
Si probabil ea e ultima persoana cu care o sa mai discut de 
mate in viata mea 
deci "she will always have a special place in my heart" :)) .
Chiar daca nu exista. 
Acu' am stomacelul plin si ascult emo songs. 
Deci ceva e definitely not good. Poate chiar m-a afectat mingea aia de ieri...
Cica a ajuns legenda. Nu vreau la neurologie.
Sper sa nu mor acu. Mai am atat de multe de facut, de vazut, de ascultat, de batut, ... Da, o sa scriu la un moment dat si un blog despre moarte. 
Se pot bate campii atat de
profi cand vine vorba de moarte si de marele Beyond...
Yes, it  won't be long now.

P.S: Nu inteleg dc am gandit in propozitii atat de scurte azi. :-??

si doar ca sa simt ca ma plang cuiva si asculta...cine pula mea a inventat-o pe nutzi?

well..another day, another day. zicea zaxxx. vara asta am luat inteleapta decizie..de a ma lasa de bautura tutun si alte lucruri nesanatoase si condamnate de Biserica. ei bine..m-am apucat de drumetii, excursii....siiiiii...acuma tin regim pentru ca mi-am F.... ficatul de la prea multe conserve. si nu au fost chiar asa multe..:-? adica nah..cat mananca un om normal cand isi petrece toata vara pe drumuri si nu are posibilitatea de a manca SA NA TOS. asa si? nu mai bine pastram eu sfanta legatura cu buna mea prietena.bautura? alcooohoolica, sa fie clar. greseala mea. si acuma nu am sa mai mor sanatos....am sa mor la 40 de ani..vartsa pana la care am sa pot sa ma bucur din plin de bucuriile pacatoase ale vietii. durata de viata a romanilor scade, pentru ca se maturizeaza prea repede. copii de clasa a 7 a deja isi incep viata sexuala pe un fundal de tokio hotel si stari emo, intalnesc si pierd prima dragoste..pana ajung la facultate deja au dosar penal pt vagabondaj prostitutie si cersetorie..si sunt cercetati pentru detinere si folosire de substante interzise. pe la 30 de ani deja incep sa isi traiasca batranetea...si logic, la 40...sunt deja atat de plcitisiti de viata incat mor in subconstient. pt cei care mai sunt inca sanatosi din punct de vedere fizic, ce urmeaza e doar o stare de letargie...zombies..till God finally decides to pull the trigger. eh zaxxx...nu-ti dori viata lunga si sanatoasa :)

hey hey hey...alelei voinicii mei... azi..28 septembrie am inceput prost si mi-am dat seama tarziu dar nah

Keeper of the Seven Keys

Acest post vine ca o completare a celui anterior (Cel cu Somnul Ratiunii..). E un sfat prietenos, o aducere aminte, o mana intinsa pentru cei care stiu sa o ajunga. Piesa este simpla si prezinta o alegorie cat se poate de banala. A fost scoasa de pionierii power metalului, Helloween, in anul de glorie 1988, albumul purtand acelasi nume cu piesa.

Keeper of the Seven Keys

Make the people
hold each other's hands
and fill their hearts with truth
you made up your mind
so do as divined

Put on your armour
ragged after fights
hold up your sword
you're leaving the light
make yourself ready
for the lords of the dark
they'll watch your way
so be cautious, quiet and hark

You hear them whispering
in the crowns of the trees
you're whirling 'round
but your eyes don't agree
will 'o' the wisps
misguiding your path
you can't throw a curse
without takin' their wrath

Watch out for the seas of hatred and sin
or all us people forget what we've been
our only hope's your victory
kill that satan who won't let us be--kill!

You're the keeper of the seven keys
that lock up the seven seas
and the seer of visions sais before he went blind
hide them from demons and rescue mankind
or the world we're all in will soon be sold
to the thone of the evil payed with Lucifer's gold

You can feel cold sweat
running down your neck
and the dwarfs of falseness
throw mud at your back
Guided by spells
of the old seer's hand
you're suffering pain
only steel can stand

Stay well on your way and follow the sign
fulfill your own promise and do what's divine
the seven seas are far away
placed in the valley of dust heat and sway

You're the keeper of the seven keys
that lock up the seven seas
and the seer of visions said before he went blind
hide them from demons and rescue mankind
or the world we're all in will soon be sold
to the throne of the evil payed with Lucifer's gold

Throw the first key into the sea of hate
throw the second key into the sea of fear
throw the third key into the sea of senselessness
and make the people hold each other's hands
the fourth key belongs into the sea of greed
and the fifth into the sea of ignorance
Disease, disease, disease my friend
for this whole world's in devil's hand
Disease, disease, disease my friend
throw the key or you may die!

On a mound at the shore of the last sea
he is sitting, fixing your sight
with his high iron voice causing sickness
he is playing you out with delight
man who do you just think you are?
a silly bum with seven stars
don't throw the key or you will see
dimensions cruel as they can be!

Don't let him suck off your power
throw the key. . .!

An earthquake, squirting fire, bursting ground
Satan's screaming, and earth swallowing him away!

You're the keeper of the seven keys
you locked up the seven seas
and the seer of visions can now rest in peace
there ain't no more demons and no more disease
and, mankind, live up, you're free again
yes the tyrant is dead, he is gone, overthrown
you have given our souls back to light!!

:)

Început

« Aşteaptă două minute să îmi despachetez sufletul »
Te-am rugat asta acum trei săptămâni, îţi aminteşti ?
Ei bine, am constatat atunci că păstrez
Prea multe nimicuri în el.
Ştiu că nu îmi găsesc timp niciodată să îmi fac
Ordine între lucruri, sau măcar să le pun la spălat.
Le folosesc prea puţin şi prin urmare nu vreau să le
Alterez cu detergent. Sentimentele mele nu se înmoaie cu
Balsam obişnuit.
Pentru că tu nu ai avut răbdare acele 120 de secunde
M-am hotarat să fac curăţenie pe îndelete.
Ar trebui să îmi fie ruşine să recunosc
Că o gospodină crescută cu mult sârg ca mine
A uitat multe muchii şi colţuri ale sufletului
Pline cu praf şi păianjeni.
Ştii că mi-am găsit primele lacrimi şi primul zâmbet stând de vorba ?
Au fost foarte jignite când s-au vazut despărţite
De laveta îmbibată în clor.
Dar aşa cum le-am şters pe ele..
Am şters o mare parte din ce am mai găsit.
Şi acum totul străluceşte şi miroase frumos
Dar e pustiu, şi trebuie să îl umplu înapoi.

Prin urmare, vroiam să te rog să vii cu mine la cumpărături.
De jucării.

Si aici am incheiat citatul. Din tot crap-ul pueril pe care l-am scris asta e singurul care chiar imi place. Si a trecut fix un an de cand 
l-am scris si inca nu 
s-au alterat sentimentele pe care le-am pus in el. 
In acelasi timp, eu nu pot fi mai sincera sau mai deschisa decat am fost 
in cuvintele de deasupra. 
  
Pe data viitoare,
Ralu

Somnul Ratiunii Naste Monstrii

Cu un gust asemanator cu cel al tulburelului cu care imi delectez papilele in clipa de fatza a trecut si ziua de astazi. Zidarul a mai pus o caramida pe a sa minunata creatie. Tzigara arde langa mine in gol, cu fumul gloriei din zile ce-au trecut. Daca ma uit mai bine, azi fumul ma duce cu gandul la ruina unei imparatii ce a apus. O imparatie condusa de un anumit spirit si moral, impartasit negresit de catre toti membrii unor generatii, ce au stiut sa isi traiasca viata de liceu din plin.

Dar eu vorbesc despre lucruri pierdute in negura necrutatoare a timpului. Oameni ce au fost si acum sunt imprastiati prin tara, ca acele fire de nisip rascolite de furtuna prin boschetzii boratzi de atatia pustani prin Costinesti. In schimb, eu am ramas aici, fiindu-mi data posibilitatea de a urmari evenimente care uneori ma lasa masca. Ma gandesc ca acesti insi vor trebui la un moment dat sa infrunte jungla de dupa liceu, si nu am nici cea mai vaga idee despre cum o vor face. E vorba de adolescenti fara principii, convertiti la religia zeului Messenger, orbiti de tehnologie si de lucruri superficiale. Se pare ca incet, incet, Ei castiga. An dupa an, dupa evolutia generatiilor se observa terenul castigat. Ei sunt cei care iti fura mintea, persoane fizice, cei ce sunt interesati sa te dezinformeze si sa te arunce pe un pamant dezolant, unde tu de dragul Ochiului Diavolului alergi dupa ce ti se dicteaza. Pretul libertatii creste de la zi la zi, si pierduti in tendinte filozofice suntem tentati sa discutam principiul ei, sa-l mutilam si sa-l corupem pana in clipa in care vom grai ca de fapt, libertatea e rea, si mai mult decat atat, contraindicata. Aici, Ei au castigat batalia, iar cei ce nu sunt de acord sunt izolati de restul si condamnati spre a fi etichetatzi drept "ciudati" sau chiar "fraieri".

Instinctul de turma, aproape omniprezent in timpurile noastre, este una din armele Lor preferate. Se folosesc de asta pentru a divide si a cuceri. Insul de rand isi procura skate shoes numai pentru ca si restul oilor au, tricouri in dungi pentru ca asa e trendul, blugi pana pentru ca asta poarta si restul gagicilor si nu poate fi nimeni mai prejos. Repercursiunile sunt simtite si in domeniul cultural, daca mai poate fi numit asa. :)) sec. Trance, d'n'b, eurodance si hardcore-harddance isi fac locul in inimile celor din jur, creeand o falsa impresie de noncomformism, de unicitate si de libertate. Cum putem vorbi despre asa cva, cand aceste genuri sunt gustate de aproape 60% dintre cei apartinand generatiei skate? Dj, tot tacamul.. fake healing. La un nivel si mai avansat, nu exprimam ce simtim si ce gandim de teama anturajului. Marea masa stranguleaza si extermina foarte eficient spiritele frumoase, dar mai slabe. Nu trebuie multa lectura pentru a realiza acest lucru. Asa ca unii prefera sa se adapteze la situatie, la cerintele Lor. Exista si unii care se numesc "metalisti", fara a avea nici cea mai mica tangenta cu ideea rockului si chiar mai mult, a metalului. Fake healing din nou. Muzica joaca un rol in construirea unui caracter, dar nu asta e tot. Skepsis-ul e urmatorul: avand sentimentul de autonomie asupra vietilor proprii, tinerii devin ignoranti si mai usor de prostit. Aici as bea o cola, in cinstea globalizarii si mi-as cumpara windows cu liceenta. Ce anume e ucis? Exact acel spirit ce usureaza si inaltza, acele glume ce binedispun, unitatea unui colectiv, increderea reciproca, aprecierea valorii unui om nu dupa cum arata sau cat de popular este in cireada si initiativele unora dintre noi. Se intampla si nu prea poate fi oprit. Viata nu va mai fi la fel, si oricat de umplut de melancolie as fi cand scriu aceste litere, poate ca e intr-n fel natural sa se intample asa.

Dar in fond, de asta am infiintat impreuna cu Alex ceea ce numim Black Hill Sanitarium. Orice om cu o constiinta relativ intacta este afectat de ceea ce am descris mai sus, intr-un mod sau in altul, iar odata incarcat cu povara de acest soi, trebuie sa o desarte undeva, pentru ca a doua zi, cu usoare dureri de cap, cum a zis si Alex, sa aiba puterea de a o lua la capat. E un loc in care putem intelege mai bine cum gandim si ne putem aprecia reciproc mai mult decat inainte, tangent la cum ar trebui. Pe mine ma umple de amar si imi afecteaza inima precum o carie scobeste in masea privirea goala si lipsita de ratiune, precum a unei vaci, a circa 80% din colegii mei de liceu. Imi repugna, ma agaseaza si imi da iritatii severe pe creier. Zilele acestea se organizeaza un bal. Ma rog, se "organizeaza". Nu vad de ce am folosit cuvantul acesta, intrucat e departe precum Pacificul de ceea ce se intampla. Din nou, majoritatea isi spune cuvantul, tema iese una de tot cacatul si ajungi sa te intrebi ce rost mai are sa te implici. Pe de alta parte, daca nu te implici, ai si de pierdut, si anume inca o lupta. Dar e dificil sa asisti inutil zi de zi la certuri inutile fara nici o concluzie si sa vezi cum se petrec multe fara a se realiza nimic. Toate ideile lor sunt seci si lipsite de viata, precum cele ale unor copii sarmani ce s-au ratacit de izvorul creatiei. Inchin un pahar cu vin in cinstea Lor, si a tacticii ce a reusit sa ii aduca in starea asta. Ma uit cu mila in urma si asta vad. Consemnez si asta in cartea insangerata a sanatoriului, las putin tastatura si mai rasuflu.

Ascult Manfred Mann - Spirits in the Night. Inca un cutit in inima. "Together we were like spirits in the night.. all night!". O alta relicva conservata uimitor de muzica. In fond, asta face muzica buna, se comporta ca un portal spre o alta dimensiune, aferenta tie, presupunand ca asculti muzica buna care iti place. Se muleaza pe tine, trece precum razele gama prin corpul tau inca plapand, te ridica si te duc cu gandul de parte. E o consolare dulce-acrisoara, ce reuseste sa iti arate ca mai exista speranta, mai exista oameni care merita, figuri de care iti aduci aminte cu placere si pe care le-ai revedea oricand, mai mult decat bucuros de ocazie. Caci asa eram odata, precum spirite in noapte, savurand orice era simplu si frumos si traind intr-o relativa armonie. Ma refer aici la grupuletele mici, nu la intregi natii, doamne fereste. La urma urmei, din razboaie si tragedii invatzam si evoluam. Father of loneliness and pain, Father of Night, Father of Day. Asa era si poate va mai fi..

Ma ridic si ma uit pe geam. Pensionarii stau in solar cu nepotii si cu nepotelele. Inevitabil, ma intreb ce se va alege de ei sau de ele, stiind ca nu sunt singurul ce isi pune aceasta intrebare. Acum sunt mai linistit. Muzica asta veche are un efect ciudat asupra mea, precum Absinth-ul, in sensul ca ma linisteste, parca m-as topi in scaun. Mai devreme am primit un telefon de la un prieten, sa mergem la o bere. Nu l-am mai vazut de ceva vreme, ce ocazie faina! Se mai intampla si din astea... :).

Nu ma ostenesc sa ma fac musai inteles cu cele scrise mai sus. Cine are a pricepe, va pricepe. Iar cei ce vor pricepe, vor fi oameni, in purul sens a definitiei speciei. Intrat intr-o stare de oboseala crescanda, inchid ochii si ma ascund in mine insumi. La bun ramas...

Apus de mahmur

21 septembrie orele 20:00

O seara placuta de vineri, ne intalnim, cautam chef sau show sau betzivaneala. Dupa indelungi cautari observam cum toate barurile sunt inchise. Poate ni se parea ..... eu bausem deja cu bufu pana sa intram in frenezia crashmingului. Intr-un final ajungem in OK. Il iau pe raz, facem cheta si luam 26 de beri, Ciuc si Bergenbier ..... sa inceapa actiunea alcool pentru ficatu meu :)) dupa circa 2-3 ore ne gandim sa plecam. Aceste ore au trecut cu bine, dar cu mici incidente, printre care cea mai nasoala a fost sa sparg o bere in baie. Cu greu ne ridicam de la masa si simtim cum centrul de greutate ni se lasa in picioare, senzatie foarte nasoala. Plecam spre casa....

Nu mai am tigari ...... facem cheta ........ dati bani .......... vreau tigari ........... strang de un pachet de Assos ......... super. Oprim in scara la bufu, ne gandim sa luam o paine de la cuptoru' de aur; e inchis ........ nicio problema sarim gardu' de langa biserica, ajungem acolo si gasim ditamai camionu plin de colaci, dar singura problema era fraieru ala care le scotea din masina ...... Pula, hai inapoi n-avem ce face.

Mai sedem cateva minute apoi ne pornim spre casa. Cu greu, pe 4 carari, cu mersu' clatinat si cu mintea tulbure ajung acasa. Infing cheia in yala ca un cutit incins in unt si-o deschid. Evident maica-mea se trezeste :))) Pajtele matii de betzivan alea alea ........ ma culc.

22 septembrie dimineata in jurul orei 11:05

Trezirea, imi simt capul de doua ori mai mare si mahmureala ma cuprinde in farmecele ei .... nu nimeresc buda cand ma pis, totu-i pizdetz. Echilibrul corpului sufera, un picior imi ramane in spate si aproape cad pe jos ...... dar nu cad :) In fine ajung in bucatarie si mananc pana ma simt plin, abia poi constat cu uimire ca nu-i nimeni acasa. Ma bucur ca nu-i nimeni sa rada de mahmureala mea ........ aprind televizoru', nimic de vazut. Revin la calc si ma ia cu cacare de la mahmureala de bere ...... imbratisez buda intr-o eliberare de demoni de aproximativ jumate de ora. Nu borasc ca majoritatea, n-am mai borat de mult in schimb ma cac profund. Observ o revista de sudoku o iau si incep sa rezolv, nu-mi iese. revin in bucatarie beau o cafea, trag o tigara si ma apuc de creat acest blog nenorocit. Capu' continua sa mi se invarta, motiv pentru care sunt lipsit de idei si inchei acest blog ....... Va salut

La ceas tarziu

Trecut-a ceasu in zi noua si m-a prins de veghe. La doua apusuri de ultima mea aparitie, ma intorc din abisurile subconstientului sa mai tzip cate ceva. In subconstient e cald si bine si esti numai tu, ceea ce poate fi foarte grav uneori. Singuratatea apasa din ce in ce mai tare acolo, precum un bloc imens de caramizi deasupra ta care se inmultesc, asezate cu meticulozitate de catre un strain. Cand devine insuportabil, reintri in normal, numai pentru a schimba strainul cu niste cunoscuti. In cazurile fericite, caramizile se transforma in beri, din ce in ce mai multe, pana cand povara te adoarme. Dar pe de alta parte, te trezesti pe un camp deschis, plin de flori si de miresme proaspete, sau un platou inghetat invaluit in prospetime, in miez de noapte dincolo de patrunderea ochilor. Acolo, in intunericul de abis, rememorezi imagini ale unor vremuri trecute si observi posibile cai spre viitor. De treci codrii de arama, dai si de scene sau clisee ce iti modereaza visele si provoaca ceea ce numim deja vu. Nimic mai mult decat o descriere foarte pe scurt a subconstientului.

Inaintea ochilor mei, un trandafir moare. Candva, a imbinat subtil pasiunea arzanda cu vivacitatea galbenului tanar de vara. Acum, ofilit, pleaca a sa floare spre pamant, cu brazde ruginii pe margini, tributul platit timpului. Vadit sau nu, precum trandafirul de pe biroul meu, ofilim cu totii. Ne nastem pentru a muri, cunoastem, nu credem, experimentam, pribegim si apoi credem. Din cand in cand mai intoarcem capul pentru a observa ce se petrece in jur, ceea ce pe mine nu a reusit sa ma impresioneze. Merg mai departe, unde anume inca nu stiu, dar trebuie sa merg. Ma intreb cum va arata floarea ce-mi mai fura privirile dupa vreo 2 saptamani. In cazul celeilalte flori, 20 de ani. Nu ma inspaimanta ideea, o accept si o imbratisez din plin, atat timp cat nu ma voi uita la o bucata de marmura ce poarta gravat un nume, iar mai jos o data. Acum cerul se intuneca, nori de plumb cad greu peste pamantul obosit de pretentiile toamnei. O senzatie rece imi trece prin maduva oaselor, insotita de refuzul rational al conceptului. Desi e o tema artistica intalnita relativ des, si mai nou chiar vedeta printre pokemoni, ne este frica de moarte de ne cacam pe noi, cel putin la varsta curenta. O purtam cu noi pe tricouri, sepci, ascultam si muzica pe tema asta, injuram de ea, dar nu as vrea sa vad nici un nenorocit de-abia ajuns la secretii hormonale fata-n-fata cu domnisoara. Atunci, cineva va spune: "Sa fie bal!"... si atunci va fi bal. Cat despre cealalta floare, nu are o identitate fixa. E ea, oricare va fi sa fie.

Mi se mai intampla uneori sa dezgrop mortii. Si atunci imi iau pantalonii de doc, palaria, harletu si merg la sapat. Sap printre cutii, care mai de care mai pline de nimicuri irelevante, pentru a gasi... un pliculet. Aici, dosite bine si ferite de praful timpului zac imortalizate momente placute, demne de retrait oricand. Momente uneori decisive pentru viata unui om, in ceea ce consta formarea unor gusturi, hobbyuri sau impresii. Persoane dragi cu care m-am simtit foarte bine, iar acum probabil ca-s la dracu'n praznic. Peisaje ce te lasa masca, indiferent ca le vezi pe viu sau pe o bucata amarata de hartie. Fotografiile sunt adevarate porti spre trecut, ce realizeaza trecerea in urma careia ramai cu un gust dulce-acrisor. Iti amintesti cam cat nisip s-a scurs prin clepsidra de cand tu erai in centrul actiunii si simteai absolut tot. Amu ce mai e de facut.. Ma uit la pachet... 2 fitile au ramas. Nu e cazul acum, e si maine o zi, chiar de trebuie sa ne traim clipa cu cel mai mare pret. Urmeaza vremuri secetoase, dar am pielea rezistenta si sunt calit in necaz. Astept un rasarit fara nici un nor pe cer. Asez cu grija fotografiile in plic, plicul in cutie, cutia pe raft, dupa care arunc un pumn de tzarana peste si totul intra in normal.

Gandu-mi zboara la probleme mai delicate. As vrea o noapte cu o vampa roscata, cu ochii de emerald, buzele aprinse de dorinta si unghiile scaldate in sange cald. Sa bem un vin, fumam o tigara, schimbam idei, radem de greseli prostesti dupa care facem dragoste ca nebunii o noapte intreaga. Muzica rasuna din ce in ce mai incet, pana cand se stinge, odata cu ultima licarire palida a lumanarii parfumate. E acel schimb de priviri mistuitor din timpul actului, pe care nu il uiti prea curand, oricat de gura-casca ai fi. Si apoi parfumul ei, ce ramane integrat in pielea, parul, asternutul si mintea ta sa te bantuie zile in sir. Urmeaza o cautare intensa si o regasire peste aproximativ sase ani.

Trezit la realitate si orbit de neoane, reiau ziua de ieri. La scoala e valva mare, cu balul asta cu tot. Se simte din plin consecinta fatala a spiritului de turma si a bunei discipline de care au avut parte cam toti. Dar in nebunia asta am cunoscut o persoana interesanta. Ar vrea la miss. Trebuie sa o intreb si cum o cheama. In rest, chipuri dragute, fete chiar bune de o plimbare. Din pacate, am o usoara alergie la fitze, urmata de o dorintza inflacarata de a le rupe gaturile precum o bestie insetata de actiune. Ritualul continua cu o calcare in picioare, ruperea lor si spre final o eviscerare. Capetele mai frumoase le-as pastra pt etajera ce urmeaza sa-si afle loc in camera mea... potentiale papusi pentru vizitatorii sub 7 ani. E nevoie de entertainment pentru toti. Iar material de papusi exista garla, mai ales intr-un liceu plin de hormoni feminini precum Petru. As putea sa-mi decorez si casa de vacanta! Ca sa nu mai zic, am matze de facut carnatzii pentru trei craciunuri consecutive. Imaginatzi-va..

Ochii incep sa poarte povara pleoapelor, iar urechile deliciul moonspellului. Irreligious a fost, dupa cum spunea o persoana foarte speciala, albumul care a reusit sa trezeasca gothicul anilor '96 din latenta... pacat ca dupa aceea s-a culcat inapoi. Solourile iti raman in cap, creeand o atmosfera intunecata ce te invita sa meditezi asupra unor teme pe putin interesante. Imperiul Lupilor ma asteapta.. va fi Full Moon Madness. ....Ma intorc in abisuri.

P.S. mi se pare mie sau alex a sters postul anterior. Baga-mi-as pula nici macar prima parte nu am apucat sa o citesc.

Atat pe moment. La Black Hill s-a dat stingerea de mult. Numai eu veghez si ma legan in intuneric, in asteptarea luminii.

"Cand e sa ai ghinion si in pizda dai de cuie."

19 sept "Inca o zi din viata mea scursa in abisul cacatului"

Ca orice alta zi fututa din ciclul: "Vine BACU', bine-mi pare" m-am trezit in jur de orele 6:30. practic nu m-am trezit, am fost trezit de lighioana vietii mele numita uneori "Mama". Evident mi-am facut igiena matinala, am mancat, am baut o cafea si am fumat o tigara plecand apoi foarte voios spre locul unde... , desi viata e scurta, belesc cel mai mult mandravela: liceu.

De parca n-ar fi fost de ajuns partea cu trezitu' la ore la care numai tzaranii se trezesc sa se duca la agriculturat pamantu' si dezvirginat gainile, am mai prins si un orar de "Sa-ti bagi pula" cu 5 ore d reala. Prin intensa meditatie, si somn mai intens am reusit sa trec cu brio peste chinul numit "O noua zi in curu' lelii".

Sa treci peste o astfel de zi e nevoie de o rezistenta psihica imensa si de o mare putere de control asupra instinctului natural de a pune mana pe un obiect contondent de orice tip, marime sau forma si de a crapa teasta cuiva "drag" cu multa sete. O solutie de a trece cu brio peste aceste obstacole care ti le arunca viata in cale e sa te gandesti la ceva frumos, drag tie etc....... Poti de exemplu sa te gandesti la jumatatea ta ( acea persoana care iti este suflet pereche care te completeaza care oricat ai fi tu de prostie, ea vine si pluseaza la capitolul prostie sau oricate manele ai asculta ea vine sa-ti arate ca sunt si altele mai bune si mai pe sistem TURBO), dar sa trecem peste aceasta mica incursiune in lumea sufletelor pereche, pentru ca fiecare ar cate o parere diferita despre acest subiect, care pe mine ma face sa ma doara si mai mult in cur decat ma durea inainte.

Intr-un final ma uit la ceas, e 19:39, deja am uitat unde am ramas. Imi aprind o tigara poate imi aduc aminte. Voi reveni.........

Si uite asa ma intorc dupa 3 minute de fumegat o mentolata. Memoria nu ma ajuta, dar vad ca afara e o vreme de cacat si "DING" mi-aduc aminte. Imi varsam amaru' dupa o zi in care am inceput sa ma indoiesc daca Dumnezeu chiar exista sau nu ( glumeam .................. ma indoiesc de asta de ceva vreme). Poate din cauza asta am o soarta crunta, necredinta...., se prea poate, dar ce mai conteaza dupa atatia ani d ateism intr-o lume plina de tot felu' de religii care mai de care mai ciudate si tampite. Din cauza celora ca mine Aristarchhhh ne-a lasat, noi, necredinciosii, satanistii, paganii etc... cand de fapt realitatea e cu totu' alta. In primu' rand ca sa devii popa sau ca sa predai religie in scoala nu-ti trebuie numa' o teologie ci si un anume "har", chestie ce fostului secretar de partid ii lipsea cu desavarsire. Apoi tinand cont de fiica-sa care nu e nici de departe usa de biserica, poate din cauza educatiei primite acasa, consider tulburator, de-a dreptu' un moment in care ar trebui folosita violenta drept solutie, sa fiu etichetat de astfel de oameni.

Asta e..... viata nu-i cum ne-o dorim noi, ci cum ne e DESTINUL ........ pauza de gandire ............ Pulaaaaaaaaaaaaaaaaa. Cum ti-o faci asa o ai. Daca te scobesti in cur vei avea un rect mai curat pentru ca asa ai vrut tu, nu pentru ca destinu' a vrut asta, sau daca o baba trece pe trecere si tu la volan fiind te grabesti si esti retinut de miscarea ei egala cu deplasarea anuala a placilor tectonice, treci peste ea cu viteza a 5-a (chiar daca motorul nu-ti permite) si dragii mei destinu' nu si-a bagat deloc pula in treaba asta, tu ti-ai bagat si tre' sa recunosti ca te-ai simtit bine pe moment (si dupa moment >:) ).

Astea fiind zise eu imi bag pula si trec mai departe, scot o bere din frigider si ma duc la meci ca doar vorba aia: Puuuuuuuuuuuula mea.
......................
......................
Si Dica, Dica dute, dute , dute-n pizda matii de cocalar prost, tu si cu neamu' tau de labari. Scuze .... am uitat ca nu eu sunt cel care comenteaza meciul Stelei.
O seara buna !!!!! (de facut 1 2 3 :> sau pizdetz)

Trilogia 1 (sau 3 zile cacate)

Cu 3 zile in urma...

Ma trezesc mai obosit decat am adorimit, cu cearcane purtand blazonul neputintei din ziua de ieri. Picioarele se deplaseaza greu, vadit impotriva vointei lor. Aprind o tigara, trag cu pofta, ma las pe spate si inchid ochii. Vad iar chipul ei, o domnisoara finuta si apetisanta. Mi-am imaginat mangaieri, sarutari, etc.. Acum probabil zace moarta intr-un sant, cu o grimasa seaca emanand nimic altceva decat teroare crasa. Incatusata, zdrobita de uneltele ratiunii reci, sugrumata de prea multe ganduri fierbande, ucisa de propriile decizii.

Deschid ochii si ma sageteaza o lumina intensa. Ma linistisem deja. Probabil nu a murit, nu conteaza. Oricum e departe si nu cred ca o voi mai zari curand. Mainile mi-s aspre, scorojite de la lemnul tare al parilor manevrati in ultimul timp. Imi amintesc de ultima oara cand am tinut de mana pe cineva.. N-are nici un sens. Daca nu e ea nu e nimic. Mi-e sila de tot ce e in jur. De conceptul de femeie mai ales, pe care il indragesc enorm in acelasi timp. Imi pun o drujba si iau un rachiu. Messu e o adevarata pacoste, desi fara remuscari il folosim la greu. Sterge personalitati, lasa copchii fara initiative si tupeul necesar. In plus, e de-abia ora 11 si nu e nimeni. Imi aprind a 3-a tigara si odata cu ea, plec de la calc pe ziua de azi. Targul vorbeste, iar eu nu-s de fatza.

...alaltaieri...

Cainii toamnei gonesc serios dupa vara. Incep sa cada primele amintiri, retusari suave ale momentelor in care umplut pana la refuz de scarba ma retrageam si imi mai aratam cate o nemultumire, oricum nepriceputa. Cearcanele persista, nu cedeaza teren, chit ca am dormit vreo 6 ore. Din nou, nimeni acasa, din nou ma pun la aparat. Pachetul dimineatza zambeste, numai seara suspina. Si iata ca ea nu a murit.. Inca e vie in imaginatia mea. Incerc sa o distrug, dar e mai puternica decat mine. Ma las batut. Imi chioraie matzele, sunetul rasunand din toate coltzurile incaperii. Innebunesc incet si sigur in acest cub monoton. Indata va trebui sa iesim la ucis. Ucidem din placere. Ucidem din pasiune. Ucidem cu dragoste. Oricat am secera, parca vin mai multi si mai multi. Cu aceste ganduri, ies pe afara si admir buncarul din fatza blocului. E foarte elegant, denotand o tara civilizata fara exces de gunoi. Nu ma mai surprinde nimic. Plictisit, trec mai departe ca un Goliath prin hidre.

Imi petrec ziua prin cascarabete. Ar fi ultimele bastioane ale celor ce gandesc, desi paradoxul e mai mult decat evident. Locuri infecte, pline de excremente intelectuale. A, ar mai fi si libraria, dar ma scoate din sarite faptul anumite persoane imprumuta carti de acolo. Odata am fost intrebat de Alex daca as ucide din placere, fara ca situatia sa o impuna. Uite, amice, pe astia i-as desfiintza, nu omori. Stiu eu de cine vorbesc si probabil vor afla si ei.

Seara imi fac damblaua. Prea putini cat de cat tangenti la lungimea mea de unda. Restu numai dobitoci, sau tarani imperial, ia-o cum o vrei. Ma doare in pula, chiar si in momentul cand incep sa o dea pe Vama Veche. Dar erau 2 navete de bere mocca, din care am prins 1. Bufu, ...bufu...bufu. Bufu nu are motive sa fie trist, dar atunci l-am prins muie de dimineata pana seara, ca unul care isi bea amarul. Dar e un baiat bun, o companie placuta.

...ieri

Urasc trezirile fortzate dimineatza. Futu-i bisectoarea masii sa-i fut.. desi stiu ca sunt sensibil si ca-s si cu inima, imi creste tensiunea ceva de speriat. Ma descurc si ajung la timp, intampinat de 28 de fetze palide si numai nu treze. Prin pauze ma pun pe examinat pizdele de-a 11-a. Multe dintre ele au privirea mai putin inteligenta decat a unei caprioare, dar au ochi frumosi. Dame.. nu-s ele.. is pizdulici mici, habar n-au ce-i cu ele, venerand pe zeul Trend. Unele au un fund fain, din ala cu vino'ncoa. Fetze simpaticutze au multe, dupa primul albuz spumos primesc mai mult decat fericite lama lucioasa a unui topor. Operatie estetica ce are ca unelte principale pumnii insetati de distractie. Din alea, one fuck, one buck. Dar mie tot imi plac.. :)) sec.

Despre colegi nu zic nimic..n-are rost.

Ajuns acasa, mananc, beau apoi fac curat. In cele din urma, film. Apoi pe mess dau de .. un blog. Nu se mai poate. Din ce in ce mai multi isi fac bloguri. Ceva trebuia facut. Cu cine pula mea as putea face ceva frumos... ma uit la lista si lista se uita la mine... Bagami-as crek glumesc.. aa.. stai ar mai fi Alex. O coacem wa?... sta asta jumatate de ora ca era oripilat sau ocupat cu ceva doar, dupa care a acceptat. Cand sa postez, a intrat monstrul cu 3 capete si mi-am luat somn, in muzica propriilor mele injuraturi. Futere, nu?

Iar azi, entuziasmat de ora de info, bag a 7-a cheie aurita in clantza, rotesc cu grija si apoi pasesc apatic, lasand usa deschisa dupa mine. Urmatoarele nu necesita cheie, din marele hol le-a descuiat Alex ieri pe toate. Si toate vor ramane deschise, dar nu chiar pentru toti.

Pentru ca acesta e cosul de gunoi, intzelegetzi? Aici vin din astia care isi varsa amarul pe tot cacatu. Nu mai pot sa scriu nimic momentan, simt ca ard gazul de-ampulea. Merg sa ma plimb prin boschetzi. Pe viitor imi voi alege cuvintele mai bine.