28 septembrie vineri seara
Totu' incepe pizdetz cand aflu ca e rockoteca in COOL CAT ......... indubitabil ma gandesc sa strang turma si sa merg. Pe la 9 si ceva ajungem, dar ca sa vezi cacat e full de pokemoni din generatia MC'Donalds. Din cei prezenti in rockoteca un sfert sunt rockeri adevarati restu poseri. Ne bagam pula si purcedem catre Rynox, unde evident bem cateva beri si ascultam un Obituary strasnic :> . Apoi mesaj de la bitza, suntem la SFM (parcu' de langa rynox) unde gaim alta turma de oameni ghiftuiti de whysky, evident dau un pillage cu varmiu si rachiul le dispare incet incet pe gatlejurile noastre. Pe la orele 22:30 ne gandim sa ne intoarcem la rockoteca cu speranta ca au plecat pokemonii. Succes, gaom locuri libere si oameni care sunt gata sa ne ofere de baut :> ne instalam si incepem operatiunea "Deteriorarea ficatului si a celorlalte organe interne". Vodka, bere, vodka si iar bere, treaba merge :D . Pe la 2 noaptea ne gandim sa purcedem spre casa, dar bitza vine cu ideea sa bem la el in boxa, iar noi betivani cum suntem nu ezitam sa facem cheta si sa ne pornim. Mai racolam cativa alcoolici si ajungem in boxa lui bitza cu o sticla de vodka si 3 peturi de bere. Bem vodka mai cantam una alta si plecam. Credeati ca ne-am dus acasa? Ei cacat .... :)) mergem sa terminam berea in scara la un tip Mahalu care a venit cu noi la betivanit. Din cele 3 peturi dam gata 2 si unu' il palmam in boscheti. Ore 7 dimineata ajung acasa dupa ce am poposit pentru un scurt somn si in scara propriului bloc si ma culc dupa ce maica-mea observa starea avansata de ebrietate in care ma aflu si imi tine o morala de 5 minute.
Daca nu stii cum sa-ti ratezi noptile ia exemplu, desi e de preferat sa dormi bine, sa nu-ti ucizi neuronii si sa mai inveti dracu' ceva pentru BAC. Va salut.
sâmbătă, 29 septembrie 2007
Crepuscul in Toamna Tarzie
In liniste capul imi pica tacut, rezemat in palmele-mi reci. Pentru o buna bucata de vreme nu ridic privirea, iar prin minte-mi zboara o gramada complexa de idei mai mult sau mai putin semnificative. Nu ar fi prima oara cand imi propun o anumita abordare si numai nu reusesc sa o aplic. Apoi, imi creez noi posibilitati, aducandu-l in rol pe celebrul "daca..". Eforturi inutile de altfel, dat fiind natura oarecum iremediabila a unui eveniment ce tine de trecut. In schimb e un lucru din care pot retine o anumita doza de placere si o scurta separare de cotidian.
Fac un oarecare efort si imi ridic capul. In fata mea se afla o cruce din marmura neagra si deodata mi se face un gol in stomac. Un ciudat sentiment se infiltreaza in mine, o tristete mai mult de natura nostalgica decat dureroasa. Cerul este impovarat de nori de plumb care mai arunca ceva greutate pe umerii femeii fragile ce ne ocroteste si ne da viata, sporind intunecimea. Din pozitia in care sunt nu ma pot misca, iar privirile-mi sunt atintite spre simbolul din umbre. Nu vad nici nume si nici date, in schimb stiu ca sub ea se afla cineva ce a avut la un moment dat o legatura cu mine, fie ea o persoana cu care am dat mana sau cu care am schimbat niste idei la o bere. Arunc o privire in jur.. contrar asteptarilor mele nu ma aflu intr-un cimitir. Sunt pe un deal, in plina pustietate, acompaniat de trei stejari imbatraniti de vreme si de vant. E sfarsit de toamna, intrucat genunchii mei se odihnesc pe un covor moale de frunze ruginii. Cu fiecare secunda ce se scurge aerul devine din ce in ce mai rece si soarele de inceput de iarna din ce in ce mai sangeriu. Nostalgia lasa loc unei usoare spaime, in timp ce umbrele dinspre cruce capata o forma dubioasa. Un vant puternic incepe sa bata subit, rascolind o masa ruginie in jurul meu. Imobilizat, las din nou capul la pamant si vad un inger, mai frumos decat orice vietate vazuta de mine. Cu parul balai, ochii precum gheatza, imi sopteste dulce la ureche. Timpul se opreste si ridic capul numai pentru a vedea cavoul deschis. Luna troneaza intre stele de clestar, iar vantul s-a potolit. Ma pot misca, dar nu indraznesc, fiindca stiu ca inauntru nu este nimeni altul decat... eu insumi. Simt ceva ascutit in maini... sunt pline de sange. Aceeasi senzatie o am si la nivelul fetei. Din mormant razbat sunete ciudate, din ce in ce mai clare. Vocea nu pare de pe aceasta lume, fiind insotita de o racoare polara si in cele din urma devenind polifonica. Prezenta mea nu mai era dorita aici. Dau sa plec dar in zadar. Ma impiedic si observ cu oroare cum ma scufund in frunze si sunt tras spre mormant. Ma agat cu disperare de crucea cea neagra iar atunci ceva m-a zguduit cu sete.
Sunt intampinat de peisajul mai mult decat familiar al camerei mele. Am un gust deplorabil in gura, marca inregistrata a betiei futute azi noapte. Cum ziceam si mai sus, nu reusesc sa pun in practica ce imi propun, cel putin nu in ultima vreme. Rockoteca, auzi... heh. Ce adunatura de laberi. Pe langa oamenii obisnuiti din cashcarabeta, pustime cu roiu'. Muzica, pe masura, punk infect. Nu am nimic cu genu asta, inafara de faptul ca nu imi place deloc, motiv pentru care il si numesc infect. Urbanism... ce-n numele Satanei mai inseamna si aia? Nu am gasit altceva decat depravare acolo, si din pacate am cam plonjat si eu. Acum ziua e iar pe sfarsite si sunt impacat si oarecum resemnat, stiind ca se poate si mult mai rau. Astept sa vad cum va decurge si aceasta noapte.
Fac un oarecare efort si imi ridic capul. In fata mea se afla o cruce din marmura neagra si deodata mi se face un gol in stomac. Un ciudat sentiment se infiltreaza in mine, o tristete mai mult de natura nostalgica decat dureroasa. Cerul este impovarat de nori de plumb care mai arunca ceva greutate pe umerii femeii fragile ce ne ocroteste si ne da viata, sporind intunecimea. Din pozitia in care sunt nu ma pot misca, iar privirile-mi sunt atintite spre simbolul din umbre. Nu vad nici nume si nici date, in schimb stiu ca sub ea se afla cineva ce a avut la un moment dat o legatura cu mine, fie ea o persoana cu care am dat mana sau cu care am schimbat niste idei la o bere. Arunc o privire in jur.. contrar asteptarilor mele nu ma aflu intr-un cimitir. Sunt pe un deal, in plina pustietate, acompaniat de trei stejari imbatraniti de vreme si de vant. E sfarsit de toamna, intrucat genunchii mei se odihnesc pe un covor moale de frunze ruginii. Cu fiecare secunda ce se scurge aerul devine din ce in ce mai rece si soarele de inceput de iarna din ce in ce mai sangeriu. Nostalgia lasa loc unei usoare spaime, in timp ce umbrele dinspre cruce capata o forma dubioasa. Un vant puternic incepe sa bata subit, rascolind o masa ruginie in jurul meu. Imobilizat, las din nou capul la pamant si vad un inger, mai frumos decat orice vietate vazuta de mine. Cu parul balai, ochii precum gheatza, imi sopteste dulce la ureche. Timpul se opreste si ridic capul numai pentru a vedea cavoul deschis. Luna troneaza intre stele de clestar, iar vantul s-a potolit. Ma pot misca, dar nu indraznesc, fiindca stiu ca inauntru nu este nimeni altul decat... eu insumi. Simt ceva ascutit in maini... sunt pline de sange. Aceeasi senzatie o am si la nivelul fetei. Din mormant razbat sunete ciudate, din ce in ce mai clare. Vocea nu pare de pe aceasta lume, fiind insotita de o racoare polara si in cele din urma devenind polifonica. Prezenta mea nu mai era dorita aici. Dau sa plec dar in zadar. Ma impiedic si observ cu oroare cum ma scufund in frunze si sunt tras spre mormant. Ma agat cu disperare de crucea cea neagra iar atunci ceva m-a zguduit cu sete.
Sunt intampinat de peisajul mai mult decat familiar al camerei mele. Am un gust deplorabil in gura, marca inregistrata a betiei futute azi noapte. Cum ziceam si mai sus, nu reusesc sa pun in practica ce imi propun, cel putin nu in ultima vreme. Rockoteca, auzi... heh. Ce adunatura de laberi. Pe langa oamenii obisnuiti din cashcarabeta, pustime cu roiu'. Muzica, pe masura, punk infect. Nu am nimic cu genu asta, inafara de faptul ca nu imi place deloc, motiv pentru care il si numesc infect. Urbanism... ce-n numele Satanei mai inseamna si aia? Nu am gasit altceva decat depravare acolo, si din pacate am cam plonjat si eu. Acum ziua e iar pe sfarsite si sunt impacat si oarecum resemnat, stiind ca se poate si mult mai rau. Astept sa vad cum va decurge si aceasta noapte.
Butoiu' 1
Mums a implinit azi 2 saptamani de cand, efectiv si indubitabil, gateste.
S-a gandit sa sarbatoreasca inconstient acest eveniment prin a NU gati... ceea ce inseamna ca trebuie sa mananc omleta cu niste verzaciuni
si cam atat.
Revenind la ceea ce intr-adevar conteaza
( pe langa chestiunile casnice care ma macina intens), Nutzi nu exista. Nutzi e doar o holograma imbatranita a
unor idei si mai imbatranite ale unui sistem dat dracu.
Daca intr-a 9a mai aveam putin si chiar plangeam cand o vedeam
(de nervi ca nu inteleg, nu de altceva),
intr-a 10a am luat 4 in teza din sem I :))
(ok... asta nu e chiar de ras.. dar e ceva de povestit :)) ),
intr-a 11a miau placut derivatele
( nu va imaginati ca prea mult... numa ca erau cat de cat acceptabile)
si acu... mhhhmmm.... "bacu-i greu" :-". Mai m-am obisnuit, asta e.
Si probabil ea e ultima persoana cu care o sa mai discut de
mate in viata mea
deci "she will always have a special place in my heart" :)) .
Chiar daca nu exista.
Acu' am stomacelul plin si ascult emo songs.
Deci ceva e definitely not good. Poate chiar m-a afectat mingea aia de ieri...
Cica a ajuns legenda. Nu vreau la neurologie.
Sper sa nu mor acu. Mai am atat de multe de facut, de vazut, de ascultat, de batut, ... Da, o sa scriu la un moment dat si un blog despre moarte.
Se pot bate campii atat de
profi cand vine vorba de moarte si de marele Beyond...
Yes, it won't be long now.
P.S: Nu inteleg dc am gandit in propozitii atat de scurte azi. :-??
S-a gandit sa sarbatoreasca inconstient acest eveniment prin a NU gati... ceea ce inseamna ca trebuie sa mananc omleta cu niste verzaciuni
si cam atat.
Revenind la ceea ce intr-adevar conteaza
( pe langa chestiunile casnice care ma macina intens), Nutzi nu exista. Nutzi e doar o holograma imbatranita a
unor idei si mai imbatranite ale unui sistem dat dracu.
Daca intr-a 9a mai aveam putin si chiar plangeam cand o vedeam
(de nervi ca nu inteleg, nu de altceva),
intr-a 10a am luat 4 in teza din sem I :))
(ok... asta nu e chiar de ras.. dar e ceva de povestit :)) ),
intr-a 11a miau placut derivatele
( nu va imaginati ca prea mult... numa ca erau cat de cat acceptabile)
si acu... mhhhmmm.... "bacu-i greu" :-". Mai m-am obisnuit, asta e.
Si probabil ea e ultima persoana cu care o sa mai discut de
mate in viata mea
deci "she will always have a special place in my heart" :)) .
Chiar daca nu exista.
Acu' am stomacelul plin si ascult emo songs.
Deci ceva e definitely not good. Poate chiar m-a afectat mingea aia de ieri...
Cica a ajuns legenda. Nu vreau la neurologie.
Sper sa nu mor acu. Mai am atat de multe de facut, de vazut, de ascultat, de batut, ... Da, o sa scriu la un moment dat si un blog despre moarte.
Se pot bate campii atat de
profi cand vine vorba de moarte si de marele Beyond...
Yes, it won't be long now.
P.S: Nu inteleg dc am gandit in propozitii atat de scurte azi. :-??
well..another day, another day. zicea zaxxx. vara asta am luat inteleapta decizie..de a ma lasa de bautura tutun si alte lucruri nesanatoase si condamnate de Biserica. ei bine..m-am apucat de drumetii, excursii....siiiiii...acuma tin regim pentru ca mi-am F.... ficatul de la prea multe conserve. si nu au fost chiar asa multe..:-? adica nah..cat mananca un om normal cand isi petrece toata vara pe drumuri si nu are posibilitatea de a manca SA NA TOS. asa si? nu mai bine pastram eu sfanta legatura cu buna mea prietena.bautura? alcooohoolica, sa fie clar. greseala mea. si acuma nu am sa mai mor sanatos....am sa mor la 40 de ani..vartsa pana la care am sa pot sa ma bucur din plin de bucuriile pacatoase ale vietii. durata de viata a romanilor scade, pentru ca se maturizeaza prea repede. copii de clasa a 7 a deja isi incep viata sexuala pe un fundal de tokio hotel si stari emo, intalnesc si pierd prima dragoste..pana ajung la facultate deja au dosar penal pt vagabondaj prostitutie si cersetorie..si sunt cercetati pentru detinere si folosire de substante interzise. pe la 30 de ani deja incep sa isi traiasca batranetea...si logic, la 40...sunt deja atat de plcitisiti de viata incat mor in subconstient. pt cei care mai sunt inca sanatosi din punct de vedere fizic, ce urmeaza e doar o stare de letargie...zombies..till God finally decides to pull the trigger. eh zaxxx...nu-ti dori viata lunga si sanatoasa :)
vineri, 28 septembrie 2007
marți, 25 septembrie 2007
Keeper of the Seven Keys
Acest post vine ca o completare a celui anterior (Cel cu Somnul Ratiunii..). E un sfat prietenos, o aducere aminte, o mana intinsa pentru cei care stiu sa o ajunga. Piesa este simpla si prezinta o alegorie cat se poate de banala. A fost scoasa de pionierii power metalului, Helloween, in anul de glorie 1988, albumul purtand acelasi nume cu piesa.
Keeper of the Seven Keys
Make the people
hold each other's hands
and fill their hearts with truth
you made up your mind
so do as divined
Put on your armour
ragged after fights
hold up your sword
you're leaving the light
make yourself ready
for the lords of the dark
they'll watch your way
so be cautious, quiet and hark
You hear them whispering
in the crowns of the trees
you're whirling 'round
but your eyes don't agree
will 'o' the wisps
misguiding your path
you can't throw a curse
without takin' their wrath
Watch out for the seas of hatred and sin
or all us people forget what we've been
our only hope's your victory
kill that satan who won't let us be--kill!
You're the keeper of the seven keys
that lock up the seven seas
and the seer of visions sais before he went blind
hide them from demons and rescue mankind
or the world we're all in will soon be sold
to the thone of the evil payed with Lucifer's gold
You can feel cold sweat
running down your neck
and the dwarfs of falseness
throw mud at your back
Guided by spells
of the old seer's hand
you're suffering pain
only steel can stand
Stay well on your way and follow the sign
fulfill your own promise and do what's divine
the seven seas are far away
placed in the valley of dust heat and sway
You're the keeper of the seven keys
that lock up the seven seas
and the seer of visions said before he went blind
hide them from demons and rescue mankind
or the world we're all in will soon be sold
to the throne of the evil payed with Lucifer's gold
Throw the first key into the sea of hate
throw the second key into the sea of fear
throw the third key into the sea of senselessness
and make the people hold each other's hands
the fourth key belongs into the sea of greed
and the fifth into the sea of ignorance
Disease, disease, disease my friend
for this whole world's in devil's hand
Disease, disease, disease my friend
throw the key or you may die!
On a mound at the shore of the last sea
he is sitting, fixing your sight
with his high iron voice causing sickness
he is playing you out with delight
man who do you just think you are?
a silly bum with seven stars
don't throw the key or you will see
dimensions cruel as they can be!
Don't let him suck off your power
throw the key. . .!
An earthquake, squirting fire, bursting ground
Satan's screaming, and earth swallowing him away!
You're the keeper of the seven keys
you locked up the seven seas
and the seer of visions can now rest in peace
there ain't no more demons and no more disease
and, mankind, live up, you're free again
yes the tyrant is dead, he is gone, overthrown
you have given our souls back to light!!
Keeper of the Seven Keys
Make the people
hold each other's hands
and fill their hearts with truth
you made up your mind
so do as divined
Put on your armour
ragged after fights
hold up your sword
you're leaving the light
make yourself ready
for the lords of the dark
they'll watch your way
so be cautious, quiet and hark
You hear them whispering
in the crowns of the trees
you're whirling 'round
but your eyes don't agree
will 'o' the wisps
misguiding your path
you can't throw a curse
without takin' their wrath
Watch out for the seas of hatred and sin
or all us people forget what we've been
our only hope's your victory
kill that satan who won't let us be--kill!
You're the keeper of the seven keys
that lock up the seven seas
and the seer of visions sais before he went blind
hide them from demons and rescue mankind
or the world we're all in will soon be sold
to the thone of the evil payed with Lucifer's gold
You can feel cold sweat
running down your neck
and the dwarfs of falseness
throw mud at your back
Guided by spells
of the old seer's hand
you're suffering pain
only steel can stand
Stay well on your way and follow the sign
fulfill your own promise and do what's divine
the seven seas are far away
placed in the valley of dust heat and sway
You're the keeper of the seven keys
that lock up the seven seas
and the seer of visions said before he went blind
hide them from demons and rescue mankind
or the world we're all in will soon be sold
to the throne of the evil payed with Lucifer's gold
Throw the first key into the sea of hate
throw the second key into the sea of fear
throw the third key into the sea of senselessness
and make the people hold each other's hands
the fourth key belongs into the sea of greed
and the fifth into the sea of ignorance
Disease, disease, disease my friend
for this whole world's in devil's hand
Disease, disease, disease my friend
throw the key or you may die!
On a mound at the shore of the last sea
he is sitting, fixing your sight
with his high iron voice causing sickness
he is playing you out with delight
man who do you just think you are?
a silly bum with seven stars
don't throw the key or you will see
dimensions cruel as they can be!
Don't let him suck off your power
throw the key. . .!
An earthquake, squirting fire, bursting ground
Satan's screaming, and earth swallowing him away!
You're the keeper of the seven keys
you locked up the seven seas
and the seer of visions can now rest in peace
there ain't no more demons and no more disease
and, mankind, live up, you're free again
yes the tyrant is dead, he is gone, overthrown
you have given our souls back to light!!
:)
Început
« Aşteaptă două minute să îmi despachetez sufletul »
Te-am rugat asta acum trei săptămâni, îţi aminteşti ?
Ei bine, am constatat atunci că păstrez
Prea multe nimicuri în el.
Ştiu că nu îmi găsesc timp niciodată să îmi fac
Ordine între lucruri, sau măcar să le pun la spălat.
Le folosesc prea puţin şi prin urmare nu vreau să le
Alterez cu detergent. Sentimentele mele nu se înmoaie cu
Balsam obişnuit.
Pentru că tu nu ai avut răbdare acele 120 de secunde
M-am hotarat să fac curăţenie pe îndelete.
Ar trebui să îmi fie ruşine să recunosc
Că o gospodină crescută cu mult sârg ca mine
A uitat multe muchii şi colţuri ale sufletului
Pline cu praf şi păianjeni.
Ştii că mi-am găsit primele lacrimi şi primul zâmbet stând de vorba ?
Au fost foarte jignite când s-au vazut despărţite
De laveta îmbibată în clor.
Dar aşa cum le-am şters pe ele..
Am şters o mare parte din ce am mai găsit.
Şi acum totul străluceşte şi miroase frumos
Dar e pustiu, şi trebuie să îl umplu înapoi.
Prin urmare, vroiam să te rog să vii cu mine la cumpărături.
De jucării.
Si aici am incheiat citatul. Din tot crap-ul pueril pe care l-am scris asta e singurul care chiar imi place. Si a trecut fix un an de cand
l-am scris si inca nu
s-au alterat sentimentele pe care le-am pus in el.
In acelasi timp, eu nu pot fi mai sincera sau mai deschisa decat am fost
in cuvintele de deasupra.
Pe data viitoare,
Ralu
« Aşteaptă două minute să îmi despachetez sufletul »
Te-am rugat asta acum trei săptămâni, îţi aminteşti ?
Ei bine, am constatat atunci că păstrez
Prea multe nimicuri în el.
Ştiu că nu îmi găsesc timp niciodată să îmi fac
Ordine între lucruri, sau măcar să le pun la spălat.
Le folosesc prea puţin şi prin urmare nu vreau să le
Alterez cu detergent. Sentimentele mele nu se înmoaie cu
Balsam obişnuit.
Pentru că tu nu ai avut răbdare acele 120 de secunde
M-am hotarat să fac curăţenie pe îndelete.
Ar trebui să îmi fie ruşine să recunosc
Că o gospodină crescută cu mult sârg ca mine
A uitat multe muchii şi colţuri ale sufletului
Pline cu praf şi păianjeni.
Ştii că mi-am găsit primele lacrimi şi primul zâmbet stând de vorba ?
Au fost foarte jignite când s-au vazut despărţite
De laveta îmbibată în clor.
Dar aşa cum le-am şters pe ele..
Am şters o mare parte din ce am mai găsit.
Şi acum totul străluceşte şi miroase frumos
Dar e pustiu, şi trebuie să îl umplu înapoi.
Prin urmare, vroiam să te rog să vii cu mine la cumpărături.
De jucării.
Si aici am incheiat citatul. Din tot crap-ul pueril pe care l-am scris asta e singurul care chiar imi place. Si a trecut fix un an de cand
l-am scris si inca nu
s-au alterat sentimentele pe care le-am pus in el.
In acelasi timp, eu nu pot fi mai sincera sau mai deschisa decat am fost
in cuvintele de deasupra.
Pe data viitoare,
Ralu
Somnul Ratiunii Naste Monstrii
Cu un gust asemanator cu cel al tulburelului cu care imi delectez papilele in clipa de fatza a trecut si ziua de astazi. Zidarul a mai pus o caramida pe a sa minunata creatie. Tzigara arde langa mine in gol, cu fumul gloriei din zile ce-au trecut. Daca ma uit mai bine, azi fumul ma duce cu gandul la ruina unei imparatii ce a apus. O imparatie condusa de un anumit spirit si moral, impartasit negresit de catre toti membrii unor generatii, ce au stiut sa isi traiasca viata de liceu din plin.
Dar eu vorbesc despre lucruri pierdute in negura necrutatoare a timpului. Oameni ce au fost si acum sunt imprastiati prin tara, ca acele fire de nisip rascolite de furtuna prin boschetzii boratzi de atatia pustani prin Costinesti. In schimb, eu am ramas aici, fiindu-mi data posibilitatea de a urmari evenimente care uneori ma lasa masca. Ma gandesc ca acesti insi vor trebui la un moment dat sa infrunte jungla de dupa liceu, si nu am nici cea mai vaga idee despre cum o vor face. E vorba de adolescenti fara principii, convertiti la religia zeului Messenger, orbiti de tehnologie si de lucruri superficiale. Se pare ca incet, incet, Ei castiga. An dupa an, dupa evolutia generatiilor se observa terenul castigat. Ei sunt cei care iti fura mintea, persoane fizice, cei ce sunt interesati sa te dezinformeze si sa te arunce pe un pamant dezolant, unde tu de dragul Ochiului Diavolului alergi dupa ce ti se dicteaza. Pretul libertatii creste de la zi la zi, si pierduti in tendinte filozofice suntem tentati sa discutam principiul ei, sa-l mutilam si sa-l corupem pana in clipa in care vom grai ca de fapt, libertatea e rea, si mai mult decat atat, contraindicata. Aici, Ei au castigat batalia, iar cei ce nu sunt de acord sunt izolati de restul si condamnati spre a fi etichetatzi drept "ciudati" sau chiar "fraieri".
Instinctul de turma, aproape omniprezent in timpurile noastre, este una din armele Lor preferate. Se folosesc de asta pentru a divide si a cuceri. Insul de rand isi procura skate shoes numai pentru ca si restul oilor au, tricouri in dungi pentru ca asa e trendul, blugi pana pentru ca asta poarta si restul gagicilor si nu poate fi nimeni mai prejos. Repercursiunile sunt simtite si in domeniul cultural, daca mai poate fi numit asa. :)) sec. Trance, d'n'b, eurodance si hardcore-harddance isi fac locul in inimile celor din jur, creeand o falsa impresie de noncomformism, de unicitate si de libertate. Cum putem vorbi despre asa cva, cand aceste genuri sunt gustate de aproape 60% dintre cei apartinand generatiei skate? Dj, tot tacamul.. fake healing. La un nivel si mai avansat, nu exprimam ce simtim si ce gandim de teama anturajului. Marea masa stranguleaza si extermina foarte eficient spiritele frumoase, dar mai slabe. Nu trebuie multa lectura pentru a realiza acest lucru. Asa ca unii prefera sa se adapteze la situatie, la cerintele Lor. Exista si unii care se numesc "metalisti", fara a avea nici cea mai mica tangenta cu ideea rockului si chiar mai mult, a metalului. Fake healing din nou. Muzica joaca un rol in construirea unui caracter, dar nu asta e tot. Skepsis-ul e urmatorul: avand sentimentul de autonomie asupra vietilor proprii, tinerii devin ignoranti si mai usor de prostit. Aici as bea o cola, in cinstea globalizarii si mi-as cumpara windows cu liceenta. Ce anume e ucis? Exact acel spirit ce usureaza si inaltza, acele glume ce binedispun, unitatea unui colectiv, increderea reciproca, aprecierea valorii unui om nu dupa cum arata sau cat de popular este in cireada si initiativele unora dintre noi. Se intampla si nu prea poate fi oprit. Viata nu va mai fi la fel, si oricat de umplut de melancolie as fi cand scriu aceste litere, poate ca e intr-n fel natural sa se intample asa.
Dar in fond, de asta am infiintat impreuna cu Alex ceea ce numim Black Hill Sanitarium. Orice om cu o constiinta relativ intacta este afectat de ceea ce am descris mai sus, intr-un mod sau in altul, iar odata incarcat cu povara de acest soi, trebuie sa o desarte undeva, pentru ca a doua zi, cu usoare dureri de cap, cum a zis si Alex, sa aiba puterea de a o lua la capat. E un loc in care putem intelege mai bine cum gandim si ne putem aprecia reciproc mai mult decat inainte, tangent la cum ar trebui. Pe mine ma umple de amar si imi afecteaza inima precum o carie scobeste in masea privirea goala si lipsita de ratiune, precum a unei vaci, a circa 80% din colegii mei de liceu. Imi repugna, ma agaseaza si imi da iritatii severe pe creier. Zilele acestea se organizeaza un bal. Ma rog, se "organizeaza". Nu vad de ce am folosit cuvantul acesta, intrucat e departe precum Pacificul de ceea ce se intampla. Din nou, majoritatea isi spune cuvantul, tema iese una de tot cacatul si ajungi sa te intrebi ce rost mai are sa te implici. Pe de alta parte, daca nu te implici, ai si de pierdut, si anume inca o lupta. Dar e dificil sa asisti inutil zi de zi la certuri inutile fara nici o concluzie si sa vezi cum se petrec multe fara a se realiza nimic. Toate ideile lor sunt seci si lipsite de viata, precum cele ale unor copii sarmani ce s-au ratacit de izvorul creatiei. Inchin un pahar cu vin in cinstea Lor, si a tacticii ce a reusit sa ii aduca in starea asta. Ma uit cu mila in urma si asta vad. Consemnez si asta in cartea insangerata a sanatoriului, las putin tastatura si mai rasuflu.
Ascult Manfred Mann - Spirits in the Night. Inca un cutit in inima. "Together we were like spirits in the night.. all night!". O alta relicva conservata uimitor de muzica. In fond, asta face muzica buna, se comporta ca un portal spre o alta dimensiune, aferenta tie, presupunand ca asculti muzica buna care iti place. Se muleaza pe tine, trece precum razele gama prin corpul tau inca plapand, te ridica si te duc cu gandul de parte. E o consolare dulce-acrisoara, ce reuseste sa iti arate ca mai exista speranta, mai exista oameni care merita, figuri de care iti aduci aminte cu placere si pe care le-ai revedea oricand, mai mult decat bucuros de ocazie. Caci asa eram odata, precum spirite in noapte, savurand orice era simplu si frumos si traind intr-o relativa armonie. Ma refer aici la grupuletele mici, nu la intregi natii, doamne fereste. La urma urmei, din razboaie si tragedii invatzam si evoluam. Father of loneliness and pain, Father of Night, Father of Day. Asa era si poate va mai fi..
Ma ridic si ma uit pe geam. Pensionarii stau in solar cu nepotii si cu nepotelele. Inevitabil, ma intreb ce se va alege de ei sau de ele, stiind ca nu sunt singurul ce isi pune aceasta intrebare. Acum sunt mai linistit. Muzica asta veche are un efect ciudat asupra mea, precum Absinth-ul, in sensul ca ma linisteste, parca m-as topi in scaun. Mai devreme am primit un telefon de la un prieten, sa mergem la o bere. Nu l-am mai vazut de ceva vreme, ce ocazie faina! Se mai intampla si din astea... :).
Nu ma ostenesc sa ma fac musai inteles cu cele scrise mai sus. Cine are a pricepe, va pricepe. Iar cei ce vor pricepe, vor fi oameni, in purul sens a definitiei speciei. Intrat intr-o stare de oboseala crescanda, inchid ochii si ma ascund in mine insumi. La bun ramas...
Dar eu vorbesc despre lucruri pierdute in negura necrutatoare a timpului. Oameni ce au fost si acum sunt imprastiati prin tara, ca acele fire de nisip rascolite de furtuna prin boschetzii boratzi de atatia pustani prin Costinesti. In schimb, eu am ramas aici, fiindu-mi data posibilitatea de a urmari evenimente care uneori ma lasa masca. Ma gandesc ca acesti insi vor trebui la un moment dat sa infrunte jungla de dupa liceu, si nu am nici cea mai vaga idee despre cum o vor face. E vorba de adolescenti fara principii, convertiti la religia zeului Messenger, orbiti de tehnologie si de lucruri superficiale. Se pare ca incet, incet, Ei castiga. An dupa an, dupa evolutia generatiilor se observa terenul castigat. Ei sunt cei care iti fura mintea, persoane fizice, cei ce sunt interesati sa te dezinformeze si sa te arunce pe un pamant dezolant, unde tu de dragul Ochiului Diavolului alergi dupa ce ti se dicteaza. Pretul libertatii creste de la zi la zi, si pierduti in tendinte filozofice suntem tentati sa discutam principiul ei, sa-l mutilam si sa-l corupem pana in clipa in care vom grai ca de fapt, libertatea e rea, si mai mult decat atat, contraindicata. Aici, Ei au castigat batalia, iar cei ce nu sunt de acord sunt izolati de restul si condamnati spre a fi etichetatzi drept "ciudati" sau chiar "fraieri".
Instinctul de turma, aproape omniprezent in timpurile noastre, este una din armele Lor preferate. Se folosesc de asta pentru a divide si a cuceri. Insul de rand isi procura skate shoes numai pentru ca si restul oilor au, tricouri in dungi pentru ca asa e trendul, blugi pana pentru ca asta poarta si restul gagicilor si nu poate fi nimeni mai prejos. Repercursiunile sunt simtite si in domeniul cultural, daca mai poate fi numit asa. :)) sec. Trance, d'n'b, eurodance si hardcore-harddance isi fac locul in inimile celor din jur, creeand o falsa impresie de noncomformism, de unicitate si de libertate. Cum putem vorbi despre asa cva, cand aceste genuri sunt gustate de aproape 60% dintre cei apartinand generatiei skate? Dj, tot tacamul.. fake healing. La un nivel si mai avansat, nu exprimam ce simtim si ce gandim de teama anturajului. Marea masa stranguleaza si extermina foarte eficient spiritele frumoase, dar mai slabe. Nu trebuie multa lectura pentru a realiza acest lucru. Asa ca unii prefera sa se adapteze la situatie, la cerintele Lor. Exista si unii care se numesc "metalisti", fara a avea nici cea mai mica tangenta cu ideea rockului si chiar mai mult, a metalului. Fake healing din nou. Muzica joaca un rol in construirea unui caracter, dar nu asta e tot. Skepsis-ul e urmatorul: avand sentimentul de autonomie asupra vietilor proprii, tinerii devin ignoranti si mai usor de prostit. Aici as bea o cola, in cinstea globalizarii si mi-as cumpara windows cu liceenta. Ce anume e ucis? Exact acel spirit ce usureaza si inaltza, acele glume ce binedispun, unitatea unui colectiv, increderea reciproca, aprecierea valorii unui om nu dupa cum arata sau cat de popular este in cireada si initiativele unora dintre noi. Se intampla si nu prea poate fi oprit. Viata nu va mai fi la fel, si oricat de umplut de melancolie as fi cand scriu aceste litere, poate ca e intr-n fel natural sa se intample asa.
Dar in fond, de asta am infiintat impreuna cu Alex ceea ce numim Black Hill Sanitarium. Orice om cu o constiinta relativ intacta este afectat de ceea ce am descris mai sus, intr-un mod sau in altul, iar odata incarcat cu povara de acest soi, trebuie sa o desarte undeva, pentru ca a doua zi, cu usoare dureri de cap, cum a zis si Alex, sa aiba puterea de a o lua la capat. E un loc in care putem intelege mai bine cum gandim si ne putem aprecia reciproc mai mult decat inainte, tangent la cum ar trebui. Pe mine ma umple de amar si imi afecteaza inima precum o carie scobeste in masea privirea goala si lipsita de ratiune, precum a unei vaci, a circa 80% din colegii mei de liceu. Imi repugna, ma agaseaza si imi da iritatii severe pe creier. Zilele acestea se organizeaza un bal. Ma rog, se "organizeaza". Nu vad de ce am folosit cuvantul acesta, intrucat e departe precum Pacificul de ceea ce se intampla. Din nou, majoritatea isi spune cuvantul, tema iese una de tot cacatul si ajungi sa te intrebi ce rost mai are sa te implici. Pe de alta parte, daca nu te implici, ai si de pierdut, si anume inca o lupta. Dar e dificil sa asisti inutil zi de zi la certuri inutile fara nici o concluzie si sa vezi cum se petrec multe fara a se realiza nimic. Toate ideile lor sunt seci si lipsite de viata, precum cele ale unor copii sarmani ce s-au ratacit de izvorul creatiei. Inchin un pahar cu vin in cinstea Lor, si a tacticii ce a reusit sa ii aduca in starea asta. Ma uit cu mila in urma si asta vad. Consemnez si asta in cartea insangerata a sanatoriului, las putin tastatura si mai rasuflu.
Ascult Manfred Mann - Spirits in the Night. Inca un cutit in inima. "Together we were like spirits in the night.. all night!". O alta relicva conservata uimitor de muzica. In fond, asta face muzica buna, se comporta ca un portal spre o alta dimensiune, aferenta tie, presupunand ca asculti muzica buna care iti place. Se muleaza pe tine, trece precum razele gama prin corpul tau inca plapand, te ridica si te duc cu gandul de parte. E o consolare dulce-acrisoara, ce reuseste sa iti arate ca mai exista speranta, mai exista oameni care merita, figuri de care iti aduci aminte cu placere si pe care le-ai revedea oricand, mai mult decat bucuros de ocazie. Caci asa eram odata, precum spirite in noapte, savurand orice era simplu si frumos si traind intr-o relativa armonie. Ma refer aici la grupuletele mici, nu la intregi natii, doamne fereste. La urma urmei, din razboaie si tragedii invatzam si evoluam. Father of loneliness and pain, Father of Night, Father of Day. Asa era si poate va mai fi..
Ma ridic si ma uit pe geam. Pensionarii stau in solar cu nepotii si cu nepotelele. Inevitabil, ma intreb ce se va alege de ei sau de ele, stiind ca nu sunt singurul ce isi pune aceasta intrebare. Acum sunt mai linistit. Muzica asta veche are un efect ciudat asupra mea, precum Absinth-ul, in sensul ca ma linisteste, parca m-as topi in scaun. Mai devreme am primit un telefon de la un prieten, sa mergem la o bere. Nu l-am mai vazut de ceva vreme, ce ocazie faina! Se mai intampla si din astea... :).
Nu ma ostenesc sa ma fac musai inteles cu cele scrise mai sus. Cine are a pricepe, va pricepe. Iar cei ce vor pricepe, vor fi oameni, in purul sens a definitiei speciei. Intrat intr-o stare de oboseala crescanda, inchid ochii si ma ascund in mine insumi. La bun ramas...
sâmbătă, 22 septembrie 2007
Apus de mahmur
21 septembrie orele 20:00
O seara placuta de vineri, ne intalnim, cautam chef sau show sau betzivaneala. Dupa indelungi cautari observam cum toate barurile sunt inchise. Poate ni se parea ..... eu bausem deja cu bufu pana sa intram in frenezia crashmingului. Intr-un final ajungem in OK. Il iau pe raz, facem cheta si luam 26 de beri, Ciuc si Bergenbier ..... sa inceapa actiunea alcool pentru ficatu meu :)) dupa circa 2-3 ore ne gandim sa plecam. Aceste ore au trecut cu bine, dar cu mici incidente, printre care cea mai nasoala a fost sa sparg o bere in baie. Cu greu ne ridicam de la masa si simtim cum centrul de greutate ni se lasa in picioare, senzatie foarte nasoala. Plecam spre casa....
Nu mai am tigari ...... facem cheta ........ dati bani .......... vreau tigari ........... strang de un pachet de Assos ......... super. Oprim in scara la bufu, ne gandim sa luam o paine de la cuptoru' de aur; e inchis ........ nicio problema sarim gardu' de langa biserica, ajungem acolo si gasim ditamai camionu plin de colaci, dar singura problema era fraieru ala care le scotea din masina ...... Pula, hai inapoi n-avem ce face.
Mai sedem cateva minute apoi ne pornim spre casa. Cu greu, pe 4 carari, cu mersu' clatinat si cu mintea tulbure ajung acasa. Infing cheia in yala ca un cutit incins in unt si-o deschid. Evident maica-mea se trezeste :))) Pajtele matii de betzivan alea alea ........ ma culc.
22 septembrie dimineata in jurul orei 11:05
Trezirea, imi simt capul de doua ori mai mare si mahmureala ma cuprinde in farmecele ei .... nu nimeresc buda cand ma pis, totu-i pizdetz. Echilibrul corpului sufera, un picior imi ramane in spate si aproape cad pe jos ...... dar nu cad :) In fine ajung in bucatarie si mananc pana ma simt plin, abia poi constat cu uimire ca nu-i nimeni acasa. Ma bucur ca nu-i nimeni sa rada de mahmureala mea ........ aprind televizoru', nimic de vazut. Revin la calc si ma ia cu cacare de la mahmureala de bere ...... imbratisez buda intr-o eliberare de demoni de aproximativ jumate de ora. Nu borasc ca majoritatea, n-am mai borat de mult in schimb ma cac profund. Observ o revista de sudoku o iau si incep sa rezolv, nu-mi iese. revin in bucatarie beau o cafea, trag o tigara si ma apuc de creat acest blog nenorocit. Capu' continua sa mi se invarta, motiv pentru care sunt lipsit de idei si inchei acest blog ....... Va salut
O seara placuta de vineri, ne intalnim, cautam chef sau show sau betzivaneala. Dupa indelungi cautari observam cum toate barurile sunt inchise. Poate ni se parea ..... eu bausem deja cu bufu pana sa intram in frenezia crashmingului. Intr-un final ajungem in OK. Il iau pe raz, facem cheta si luam 26 de beri, Ciuc si Bergenbier ..... sa inceapa actiunea alcool pentru ficatu meu :)) dupa circa 2-3 ore ne gandim sa plecam. Aceste ore au trecut cu bine, dar cu mici incidente, printre care cea mai nasoala a fost sa sparg o bere in baie. Cu greu ne ridicam de la masa si simtim cum centrul de greutate ni se lasa in picioare, senzatie foarte nasoala. Plecam spre casa....
Nu mai am tigari ...... facem cheta ........ dati bani .......... vreau tigari ........... strang de un pachet de Assos ......... super. Oprim in scara la bufu, ne gandim sa luam o paine de la cuptoru' de aur; e inchis ........ nicio problema sarim gardu' de langa biserica, ajungem acolo si gasim ditamai camionu plin de colaci, dar singura problema era fraieru ala care le scotea din masina ...... Pula, hai inapoi n-avem ce face.
Mai sedem cateva minute apoi ne pornim spre casa. Cu greu, pe 4 carari, cu mersu' clatinat si cu mintea tulbure ajung acasa. Infing cheia in yala ca un cutit incins in unt si-o deschid. Evident maica-mea se trezeste :))) Pajtele matii de betzivan alea alea ........ ma culc.
22 septembrie dimineata in jurul orei 11:05
Trezirea, imi simt capul de doua ori mai mare si mahmureala ma cuprinde in farmecele ei .... nu nimeresc buda cand ma pis, totu-i pizdetz. Echilibrul corpului sufera, un picior imi ramane in spate si aproape cad pe jos ...... dar nu cad :) In fine ajung in bucatarie si mananc pana ma simt plin, abia poi constat cu uimire ca nu-i nimeni acasa. Ma bucur ca nu-i nimeni sa rada de mahmureala mea ........ aprind televizoru', nimic de vazut. Revin la calc si ma ia cu cacare de la mahmureala de bere ...... imbratisez buda intr-o eliberare de demoni de aproximativ jumate de ora. Nu borasc ca majoritatea, n-am mai borat de mult in schimb ma cac profund. Observ o revista de sudoku o iau si incep sa rezolv, nu-mi iese. revin in bucatarie beau o cafea, trag o tigara si ma apuc de creat acest blog nenorocit. Capu' continua sa mi se invarta, motiv pentru care sunt lipsit de idei si inchei acest blog ....... Va salut
La ceas tarziu
Trecut-a ceasu in zi noua si m-a prins de veghe. La doua apusuri de ultima mea aparitie, ma intorc din abisurile subconstientului sa mai tzip cate ceva. In subconstient e cald si bine si esti numai tu, ceea ce poate fi foarte grav uneori. Singuratatea apasa din ce in ce mai tare acolo, precum un bloc imens de caramizi deasupra ta care se inmultesc, asezate cu meticulozitate de catre un strain. Cand devine insuportabil, reintri in normal, numai pentru a schimba strainul cu niste cunoscuti. In cazurile fericite, caramizile se transforma in beri, din ce in ce mai multe, pana cand povara te adoarme. Dar pe de alta parte, te trezesti pe un camp deschis, plin de flori si de miresme proaspete, sau un platou inghetat invaluit in prospetime, in miez de noapte dincolo de patrunderea ochilor. Acolo, in intunericul de abis, rememorezi imagini ale unor vremuri trecute si observi posibile cai spre viitor. De treci codrii de arama, dai si de scene sau clisee ce iti modereaza visele si provoaca ceea ce numim deja vu. Nimic mai mult decat o descriere foarte pe scurt a subconstientului.
Inaintea ochilor mei, un trandafir moare. Candva, a imbinat subtil pasiunea arzanda cu vivacitatea galbenului tanar de vara. Acum, ofilit, pleaca a sa floare spre pamant, cu brazde ruginii pe margini, tributul platit timpului. Vadit sau nu, precum trandafirul de pe biroul meu, ofilim cu totii. Ne nastem pentru a muri, cunoastem, nu credem, experimentam, pribegim si apoi credem. Din cand in cand mai intoarcem capul pentru a observa ce se petrece in jur, ceea ce pe mine nu a reusit sa ma impresioneze. Merg mai departe, unde anume inca nu stiu, dar trebuie sa merg. Ma intreb cum va arata floarea ce-mi mai fura privirile dupa vreo 2 saptamani. In cazul celeilalte flori, 20 de ani. Nu ma inspaimanta ideea, o accept si o imbratisez din plin, atat timp cat nu ma voi uita la o bucata de marmura ce poarta gravat un nume, iar mai jos o data. Acum cerul se intuneca, nori de plumb cad greu peste pamantul obosit de pretentiile toamnei. O senzatie rece imi trece prin maduva oaselor, insotita de refuzul rational al conceptului. Desi e o tema artistica intalnita relativ des, si mai nou chiar vedeta printre pokemoni, ne este frica de moarte de ne cacam pe noi, cel putin la varsta curenta. O purtam cu noi pe tricouri, sepci, ascultam si muzica pe tema asta, injuram de ea, dar nu as vrea sa vad nici un nenorocit de-abia ajuns la secretii hormonale fata-n-fata cu domnisoara. Atunci, cineva va spune: "Sa fie bal!"... si atunci va fi bal. Cat despre cealalta floare, nu are o identitate fixa. E ea, oricare va fi sa fie.
Mi se mai intampla uneori sa dezgrop mortii. Si atunci imi iau pantalonii de doc, palaria, harletu si merg la sapat. Sap printre cutii, care mai de care mai pline de nimicuri irelevante, pentru a gasi... un pliculet. Aici, dosite bine si ferite de praful timpului zac imortalizate momente placute, demne de retrait oricand. Momente uneori decisive pentru viata unui om, in ceea ce consta formarea unor gusturi, hobbyuri sau impresii. Persoane dragi cu care m-am simtit foarte bine, iar acum probabil ca-s la dracu'n praznic. Peisaje ce te lasa masca, indiferent ca le vezi pe viu sau pe o bucata amarata de hartie. Fotografiile sunt adevarate porti spre trecut, ce realizeaza trecerea in urma careia ramai cu un gust dulce-acrisor. Iti amintesti cam cat nisip s-a scurs prin clepsidra de cand tu erai in centrul actiunii si simteai absolut tot. Amu ce mai e de facut.. Ma uit la pachet... 2 fitile au ramas. Nu e cazul acum, e si maine o zi, chiar de trebuie sa ne traim clipa cu cel mai mare pret. Urmeaza vremuri secetoase, dar am pielea rezistenta si sunt calit in necaz. Astept un rasarit fara nici un nor pe cer. Asez cu grija fotografiile in plic, plicul in cutie, cutia pe raft, dupa care arunc un pumn de tzarana peste si totul intra in normal.
Gandu-mi zboara la probleme mai delicate. As vrea o noapte cu o vampa roscata, cu ochii de emerald, buzele aprinse de dorinta si unghiile scaldate in sange cald. Sa bem un vin, fumam o tigara, schimbam idei, radem de greseli prostesti dupa care facem dragoste ca nebunii o noapte intreaga. Muzica rasuna din ce in ce mai incet, pana cand se stinge, odata cu ultima licarire palida a lumanarii parfumate. E acel schimb de priviri mistuitor din timpul actului, pe care nu il uiti prea curand, oricat de gura-casca ai fi. Si apoi parfumul ei, ce ramane integrat in pielea, parul, asternutul si mintea ta sa te bantuie zile in sir. Urmeaza o cautare intensa si o regasire peste aproximativ sase ani.
Trezit la realitate si orbit de neoane, reiau ziua de ieri. La scoala e valva mare, cu balul asta cu tot. Se simte din plin consecinta fatala a spiritului de turma si a bunei discipline de care au avut parte cam toti. Dar in nebunia asta am cunoscut o persoana interesanta. Ar vrea la miss. Trebuie sa o intreb si cum o cheama. In rest, chipuri dragute, fete chiar bune de o plimbare. Din pacate, am o usoara alergie la fitze, urmata de o dorintza inflacarata de a le rupe gaturile precum o bestie insetata de actiune. Ritualul continua cu o calcare in picioare, ruperea lor si spre final o eviscerare. Capetele mai frumoase le-as pastra pt etajera ce urmeaza sa-si afle loc in camera mea... potentiale papusi pentru vizitatorii sub 7 ani. E nevoie de entertainment pentru toti. Iar material de papusi exista garla, mai ales intr-un liceu plin de hormoni feminini precum Petru. As putea sa-mi decorez si casa de vacanta! Ca sa nu mai zic, am matze de facut carnatzii pentru trei craciunuri consecutive. Imaginatzi-va..
Ochii incep sa poarte povara pleoapelor, iar urechile deliciul moonspellului. Irreligious a fost, dupa cum spunea o persoana foarte speciala, albumul care a reusit sa trezeasca gothicul anilor '96 din latenta... pacat ca dupa aceea s-a culcat inapoi. Solourile iti raman in cap, creeand o atmosfera intunecata ce te invita sa meditezi asupra unor teme pe putin interesante. Imperiul Lupilor ma asteapta.. va fi Full Moon Madness. ....Ma intorc in abisuri.
P.S. mi se pare mie sau alex a sters postul anterior. Baga-mi-as pula nici macar prima parte nu am apucat sa o citesc.
Atat pe moment. La Black Hill s-a dat stingerea de mult. Numai eu veghez si ma legan in intuneric, in asteptarea luminii.
Inaintea ochilor mei, un trandafir moare. Candva, a imbinat subtil pasiunea arzanda cu vivacitatea galbenului tanar de vara. Acum, ofilit, pleaca a sa floare spre pamant, cu brazde ruginii pe margini, tributul platit timpului. Vadit sau nu, precum trandafirul de pe biroul meu, ofilim cu totii. Ne nastem pentru a muri, cunoastem, nu credem, experimentam, pribegim si apoi credem. Din cand in cand mai intoarcem capul pentru a observa ce se petrece in jur, ceea ce pe mine nu a reusit sa ma impresioneze. Merg mai departe, unde anume inca nu stiu, dar trebuie sa merg. Ma intreb cum va arata floarea ce-mi mai fura privirile dupa vreo 2 saptamani. In cazul celeilalte flori, 20 de ani. Nu ma inspaimanta ideea, o accept si o imbratisez din plin, atat timp cat nu ma voi uita la o bucata de marmura ce poarta gravat un nume, iar mai jos o data. Acum cerul se intuneca, nori de plumb cad greu peste pamantul obosit de pretentiile toamnei. O senzatie rece imi trece prin maduva oaselor, insotita de refuzul rational al conceptului. Desi e o tema artistica intalnita relativ des, si mai nou chiar vedeta printre pokemoni, ne este frica de moarte de ne cacam pe noi, cel putin la varsta curenta. O purtam cu noi pe tricouri, sepci, ascultam si muzica pe tema asta, injuram de ea, dar nu as vrea sa vad nici un nenorocit de-abia ajuns la secretii hormonale fata-n-fata cu domnisoara. Atunci, cineva va spune: "Sa fie bal!"... si atunci va fi bal. Cat despre cealalta floare, nu are o identitate fixa. E ea, oricare va fi sa fie.
Mi se mai intampla uneori sa dezgrop mortii. Si atunci imi iau pantalonii de doc, palaria, harletu si merg la sapat. Sap printre cutii, care mai de care mai pline de nimicuri irelevante, pentru a gasi... un pliculet. Aici, dosite bine si ferite de praful timpului zac imortalizate momente placute, demne de retrait oricand. Momente uneori decisive pentru viata unui om, in ceea ce consta formarea unor gusturi, hobbyuri sau impresii. Persoane dragi cu care m-am simtit foarte bine, iar acum probabil ca-s la dracu'n praznic. Peisaje ce te lasa masca, indiferent ca le vezi pe viu sau pe o bucata amarata de hartie. Fotografiile sunt adevarate porti spre trecut, ce realizeaza trecerea in urma careia ramai cu un gust dulce-acrisor. Iti amintesti cam cat nisip s-a scurs prin clepsidra de cand tu erai in centrul actiunii si simteai absolut tot. Amu ce mai e de facut.. Ma uit la pachet... 2 fitile au ramas. Nu e cazul acum, e si maine o zi, chiar de trebuie sa ne traim clipa cu cel mai mare pret. Urmeaza vremuri secetoase, dar am pielea rezistenta si sunt calit in necaz. Astept un rasarit fara nici un nor pe cer. Asez cu grija fotografiile in plic, plicul in cutie, cutia pe raft, dupa care arunc un pumn de tzarana peste si totul intra in normal.
Gandu-mi zboara la probleme mai delicate. As vrea o noapte cu o vampa roscata, cu ochii de emerald, buzele aprinse de dorinta si unghiile scaldate in sange cald. Sa bem un vin, fumam o tigara, schimbam idei, radem de greseli prostesti dupa care facem dragoste ca nebunii o noapte intreaga. Muzica rasuna din ce in ce mai incet, pana cand se stinge, odata cu ultima licarire palida a lumanarii parfumate. E acel schimb de priviri mistuitor din timpul actului, pe care nu il uiti prea curand, oricat de gura-casca ai fi. Si apoi parfumul ei, ce ramane integrat in pielea, parul, asternutul si mintea ta sa te bantuie zile in sir. Urmeaza o cautare intensa si o regasire peste aproximativ sase ani.
Trezit la realitate si orbit de neoane, reiau ziua de ieri. La scoala e valva mare, cu balul asta cu tot. Se simte din plin consecinta fatala a spiritului de turma si a bunei discipline de care au avut parte cam toti. Dar in nebunia asta am cunoscut o persoana interesanta. Ar vrea la miss. Trebuie sa o intreb si cum o cheama. In rest, chipuri dragute, fete chiar bune de o plimbare. Din pacate, am o usoara alergie la fitze, urmata de o dorintza inflacarata de a le rupe gaturile precum o bestie insetata de actiune. Ritualul continua cu o calcare in picioare, ruperea lor si spre final o eviscerare. Capetele mai frumoase le-as pastra pt etajera ce urmeaza sa-si afle loc in camera mea... potentiale papusi pentru vizitatorii sub 7 ani. E nevoie de entertainment pentru toti. Iar material de papusi exista garla, mai ales intr-un liceu plin de hormoni feminini precum Petru. As putea sa-mi decorez si casa de vacanta! Ca sa nu mai zic, am matze de facut carnatzii pentru trei craciunuri consecutive. Imaginatzi-va..
Ochii incep sa poarte povara pleoapelor, iar urechile deliciul moonspellului. Irreligious a fost, dupa cum spunea o persoana foarte speciala, albumul care a reusit sa trezeasca gothicul anilor '96 din latenta... pacat ca dupa aceea s-a culcat inapoi. Solourile iti raman in cap, creeand o atmosfera intunecata ce te invita sa meditezi asupra unor teme pe putin interesante. Imperiul Lupilor ma asteapta.. va fi Full Moon Madness. ....Ma intorc in abisuri.
P.S. mi se pare mie sau alex a sters postul anterior. Baga-mi-as pula nici macar prima parte nu am apucat sa o citesc.
Atat pe moment. La Black Hill s-a dat stingerea de mult. Numai eu veghez si ma legan in intuneric, in asteptarea luminii.
miercuri, 19 septembrie 2007
"Cand e sa ai ghinion si in pizda dai de cuie."
19 sept "Inca o zi din viata mea scursa in abisul cacatului"
Ca orice alta zi fututa din ciclul: "Vine BACU', bine-mi pare" m-am trezit in jur de orele 6:30. practic nu m-am trezit, am fost trezit de lighioana vietii mele numita uneori "Mama". Evident mi-am facut igiena matinala, am mancat, am baut o cafea si am fumat o tigara plecand apoi foarte voios spre locul unde... , desi viata e scurta, belesc cel mai mult mandravela: liceu.
De parca n-ar fi fost de ajuns partea cu trezitu' la ore la care numai tzaranii se trezesc sa se duca la agriculturat pamantu' si dezvirginat gainile, am mai prins si un orar de "Sa-ti bagi pula" cu 5 ore d reala. Prin intensa meditatie, si somn mai intens am reusit sa trec cu brio peste chinul numit "O noua zi in curu' lelii".
Sa treci peste o astfel de zi e nevoie de o rezistenta psihica imensa si de o mare putere de control asupra instinctului natural de a pune mana pe un obiect contondent de orice tip, marime sau forma si de a crapa teasta cuiva "drag" cu multa sete. O solutie de a trece cu brio peste aceste obstacole care ti le arunca viata in cale e sa te gandesti la ceva frumos, drag tie etc....... Poti de exemplu sa te gandesti la jumatatea ta ( acea persoana care iti este suflet pereche care te completeaza care oricat ai fi tu de prostie, ea vine si pluseaza la capitolul prostie sau oricate manele ai asculta ea vine sa-ti arate ca sunt si altele mai bune si mai pe sistem TURBO), dar sa trecem peste aceasta mica incursiune in lumea sufletelor pereche, pentru ca fiecare ar cate o parere diferita despre acest subiect, care pe mine ma face sa ma doara si mai mult in cur decat ma durea inainte.
Intr-un final ma uit la ceas, e 19:39, deja am uitat unde am ramas. Imi aprind o tigara poate imi aduc aminte. Voi reveni.........
Si uite asa ma intorc dupa 3 minute de fumegat o mentolata. Memoria nu ma ajuta, dar vad ca afara e o vreme de cacat si "DING" mi-aduc aminte. Imi varsam amaru' dupa o zi in care am inceput sa ma indoiesc daca Dumnezeu chiar exista sau nu ( glumeam .................. ma indoiesc de asta de ceva vreme). Poate din cauza asta am o soarta crunta, necredinta...., se prea poate, dar ce mai conteaza dupa atatia ani d ateism intr-o lume plina de tot felu' de religii care mai de care mai ciudate si tampite. Din cauza celora ca mine Aristarchhhh ne-a lasat, noi, necredinciosii, satanistii, paganii etc... cand de fapt realitatea e cu totu' alta. In primu' rand ca sa devii popa sau ca sa predai religie in scoala nu-ti trebuie numa' o teologie ci si un anume "har", chestie ce fostului secretar de partid ii lipsea cu desavarsire. Apoi tinand cont de fiica-sa care nu e nici de departe usa de biserica, poate din cauza educatiei primite acasa, consider tulburator, de-a dreptu' un moment in care ar trebui folosita violenta drept solutie, sa fiu etichetat de astfel de oameni.
Asta e..... viata nu-i cum ne-o dorim noi, ci cum ne e DESTINUL ........ pauza de gandire ............ Pulaaaaaaaaaaaaaaaaa. Cum ti-o faci asa o ai. Daca te scobesti in cur vei avea un rect mai curat pentru ca asa ai vrut tu, nu pentru ca destinu' a vrut asta, sau daca o baba trece pe trecere si tu la volan fiind te grabesti si esti retinut de miscarea ei egala cu deplasarea anuala a placilor tectonice, treci peste ea cu viteza a 5-a (chiar daca motorul nu-ti permite) si dragii mei destinu' nu si-a bagat deloc pula in treaba asta, tu ti-ai bagat si tre' sa recunosti ca te-ai simtit bine pe moment (si dupa moment >:) ).
Astea fiind zise eu imi bag pula si trec mai departe, scot o bere din frigider si ma duc la meci ca doar vorba aia: Puuuuuuuuuuuula mea.
......................
......................
Si Dica, Dica dute, dute , dute-n pizda matii de cocalar prost, tu si cu neamu' tau de labari. Scuze .... am uitat ca nu eu sunt cel care comenteaza meciul Stelei.
O seara buna !!!!! (de facut 1 2 3 :> sau pizdetz)
Ca orice alta zi fututa din ciclul: "Vine BACU', bine-mi pare" m-am trezit in jur de orele 6:30. practic nu m-am trezit, am fost trezit de lighioana vietii mele numita uneori "Mama". Evident mi-am facut igiena matinala, am mancat, am baut o cafea si am fumat o tigara plecand apoi foarte voios spre locul unde... , desi viata e scurta, belesc cel mai mult mandravela: liceu.
De parca n-ar fi fost de ajuns partea cu trezitu' la ore la care numai tzaranii se trezesc sa se duca la agriculturat pamantu' si dezvirginat gainile, am mai prins si un orar de "Sa-ti bagi pula" cu 5 ore d reala. Prin intensa meditatie, si somn mai intens am reusit sa trec cu brio peste chinul numit "O noua zi in curu' lelii".
Sa treci peste o astfel de zi e nevoie de o rezistenta psihica imensa si de o mare putere de control asupra instinctului natural de a pune mana pe un obiect contondent de orice tip, marime sau forma si de a crapa teasta cuiva "drag" cu multa sete. O solutie de a trece cu brio peste aceste obstacole care ti le arunca viata in cale e sa te gandesti la ceva frumos, drag tie etc....... Poti de exemplu sa te gandesti la jumatatea ta ( acea persoana care iti este suflet pereche care te completeaza care oricat ai fi tu de prostie, ea vine si pluseaza la capitolul prostie sau oricate manele ai asculta ea vine sa-ti arate ca sunt si altele mai bune si mai pe sistem TURBO), dar sa trecem peste aceasta mica incursiune in lumea sufletelor pereche, pentru ca fiecare ar cate o parere diferita despre acest subiect, care pe mine ma face sa ma doara si mai mult in cur decat ma durea inainte.
Intr-un final ma uit la ceas, e 19:39, deja am uitat unde am ramas. Imi aprind o tigara poate imi aduc aminte. Voi reveni.........
Si uite asa ma intorc dupa 3 minute de fumegat o mentolata. Memoria nu ma ajuta, dar vad ca afara e o vreme de cacat si "DING" mi-aduc aminte. Imi varsam amaru' dupa o zi in care am inceput sa ma indoiesc daca Dumnezeu chiar exista sau nu ( glumeam .................. ma indoiesc de asta de ceva vreme). Poate din cauza asta am o soarta crunta, necredinta...., se prea poate, dar ce mai conteaza dupa atatia ani d ateism intr-o lume plina de tot felu' de religii care mai de care mai ciudate si tampite. Din cauza celora ca mine Aristarchhhh ne-a lasat, noi, necredinciosii, satanistii, paganii etc... cand de fapt realitatea e cu totu' alta. In primu' rand ca sa devii popa sau ca sa predai religie in scoala nu-ti trebuie numa' o teologie ci si un anume "har", chestie ce fostului secretar de partid ii lipsea cu desavarsire. Apoi tinand cont de fiica-sa care nu e nici de departe usa de biserica, poate din cauza educatiei primite acasa, consider tulburator, de-a dreptu' un moment in care ar trebui folosita violenta drept solutie, sa fiu etichetat de astfel de oameni.
Asta e..... viata nu-i cum ne-o dorim noi, ci cum ne e DESTINUL ........ pauza de gandire ............ Pulaaaaaaaaaaaaaaaaa. Cum ti-o faci asa o ai. Daca te scobesti in cur vei avea un rect mai curat pentru ca asa ai vrut tu, nu pentru ca destinu' a vrut asta, sau daca o baba trece pe trecere si tu la volan fiind te grabesti si esti retinut de miscarea ei egala cu deplasarea anuala a placilor tectonice, treci peste ea cu viteza a 5-a (chiar daca motorul nu-ti permite) si dragii mei destinu' nu si-a bagat deloc pula in treaba asta, tu ti-ai bagat si tre' sa recunosti ca te-ai simtit bine pe moment (si dupa moment >:) ).
Astea fiind zise eu imi bag pula si trec mai departe, scot o bere din frigider si ma duc la meci ca doar vorba aia: Puuuuuuuuuuuula mea.
......................
......................
Si Dica, Dica dute, dute , dute-n pizda matii de cocalar prost, tu si cu neamu' tau de labari. Scuze .... am uitat ca nu eu sunt cel care comenteaza meciul Stelei.
O seara buna !!!!! (de facut 1 2 3 :> sau pizdetz)
Trilogia 1 (sau 3 zile cacate)
Cu 3 zile in urma...
Ma trezesc mai obosit decat am adorimit, cu cearcane purtand blazonul neputintei din ziua de ieri. Picioarele se deplaseaza greu, vadit impotriva vointei lor. Aprind o tigara, trag cu pofta, ma las pe spate si inchid ochii. Vad iar chipul ei, o domnisoara finuta si apetisanta. Mi-am imaginat mangaieri, sarutari, etc.. Acum probabil zace moarta intr-un sant, cu o grimasa seaca emanand nimic altceva decat teroare crasa. Incatusata, zdrobita de uneltele ratiunii reci, sugrumata de prea multe ganduri fierbande, ucisa de propriile decizii.
Deschid ochii si ma sageteaza o lumina intensa. Ma linistisem deja. Probabil nu a murit, nu conteaza. Oricum e departe si nu cred ca o voi mai zari curand. Mainile mi-s aspre, scorojite de la lemnul tare al parilor manevrati in ultimul timp. Imi amintesc de ultima oara cand am tinut de mana pe cineva.. N-are nici un sens. Daca nu e ea nu e nimic. Mi-e sila de tot ce e in jur. De conceptul de femeie mai ales, pe care il indragesc enorm in acelasi timp. Imi pun o drujba si iau un rachiu. Messu e o adevarata pacoste, desi fara remuscari il folosim la greu. Sterge personalitati, lasa copchii fara initiative si tupeul necesar. In plus, e de-abia ora 11 si nu e nimeni. Imi aprind a 3-a tigara si odata cu ea, plec de la calc pe ziua de azi. Targul vorbeste, iar eu nu-s de fatza.
...alaltaieri...
Cainii toamnei gonesc serios dupa vara. Incep sa cada primele amintiri, retusari suave ale momentelor in care umplut pana la refuz de scarba ma retrageam si imi mai aratam cate o nemultumire, oricum nepriceputa. Cearcanele persista, nu cedeaza teren, chit ca am dormit vreo 6 ore. Din nou, nimeni acasa, din nou ma pun la aparat. Pachetul dimineatza zambeste, numai seara suspina. Si iata ca ea nu a murit.. Inca e vie in imaginatia mea. Incerc sa o distrug, dar e mai puternica decat mine. Ma las batut. Imi chioraie matzele, sunetul rasunand din toate coltzurile incaperii. Innebunesc incet si sigur in acest cub monoton. Indata va trebui sa iesim la ucis. Ucidem din placere. Ucidem din pasiune. Ucidem cu dragoste. Oricat am secera, parca vin mai multi si mai multi. Cu aceste ganduri, ies pe afara si admir buncarul din fatza blocului. E foarte elegant, denotand o tara civilizata fara exces de gunoi. Nu ma mai surprinde nimic. Plictisit, trec mai departe ca un Goliath prin hidre.
Imi petrec ziua prin cascarabete. Ar fi ultimele bastioane ale celor ce gandesc, desi paradoxul e mai mult decat evident. Locuri infecte, pline de excremente intelectuale. A, ar mai fi si libraria, dar ma scoate din sarite faptul anumite persoane imprumuta carti de acolo. Odata am fost intrebat de Alex daca as ucide din placere, fara ca situatia sa o impuna. Uite, amice, pe astia i-as desfiintza, nu omori. Stiu eu de cine vorbesc si probabil vor afla si ei.
Seara imi fac damblaua. Prea putini cat de cat tangenti la lungimea mea de unda. Restu numai dobitoci, sau tarani imperial, ia-o cum o vrei. Ma doare in pula, chiar si in momentul cand incep sa o dea pe Vama Veche. Dar erau 2 navete de bere mocca, din care am prins 1. Bufu, ...bufu...bufu. Bufu nu are motive sa fie trist, dar atunci l-am prins muie de dimineata pana seara, ca unul care isi bea amarul. Dar e un baiat bun, o companie placuta.
...ieri
Urasc trezirile fortzate dimineatza. Futu-i bisectoarea masii sa-i fut.. desi stiu ca sunt sensibil si ca-s si cu inima, imi creste tensiunea ceva de speriat. Ma descurc si ajung la timp, intampinat de 28 de fetze palide si numai nu treze. Prin pauze ma pun pe examinat pizdele de-a 11-a. Multe dintre ele au privirea mai putin inteligenta decat a unei caprioare, dar au ochi frumosi. Dame.. nu-s ele.. is pizdulici mici, habar n-au ce-i cu ele, venerand pe zeul Trend. Unele au un fund fain, din ala cu vino'ncoa. Fetze simpaticutze au multe, dupa primul albuz spumos primesc mai mult decat fericite lama lucioasa a unui topor. Operatie estetica ce are ca unelte principale pumnii insetati de distractie. Din alea, one fuck, one buck. Dar mie tot imi plac.. :)) sec.
Despre colegi nu zic nimic..n-are rost.
Ajuns acasa, mananc, beau apoi fac curat. In cele din urma, film. Apoi pe mess dau de .. un blog. Nu se mai poate. Din ce in ce mai multi isi fac bloguri. Ceva trebuia facut. Cu cine pula mea as putea face ceva frumos... ma uit la lista si lista se uita la mine... Bagami-as crek glumesc.. aa.. stai ar mai fi Alex. O coacem wa?... sta asta jumatate de ora ca era oripilat sau ocupat cu ceva doar, dupa care a acceptat. Cand sa postez, a intrat monstrul cu 3 capete si mi-am luat somn, in muzica propriilor mele injuraturi. Futere, nu?
Iar azi, entuziasmat de ora de info, bag a 7-a cheie aurita in clantza, rotesc cu grija si apoi pasesc apatic, lasand usa deschisa dupa mine. Urmatoarele nu necesita cheie, din marele hol le-a descuiat Alex ieri pe toate. Si toate vor ramane deschise, dar nu chiar pentru toti.
Pentru ca acesta e cosul de gunoi, intzelegetzi? Aici vin din astia care isi varsa amarul pe tot cacatu. Nu mai pot sa scriu nimic momentan, simt ca ard gazul de-ampulea. Merg sa ma plimb prin boschetzi. Pe viitor imi voi alege cuvintele mai bine.
Ma trezesc mai obosit decat am adorimit, cu cearcane purtand blazonul neputintei din ziua de ieri. Picioarele se deplaseaza greu, vadit impotriva vointei lor. Aprind o tigara, trag cu pofta, ma las pe spate si inchid ochii. Vad iar chipul ei, o domnisoara finuta si apetisanta. Mi-am imaginat mangaieri, sarutari, etc.. Acum probabil zace moarta intr-un sant, cu o grimasa seaca emanand nimic altceva decat teroare crasa. Incatusata, zdrobita de uneltele ratiunii reci, sugrumata de prea multe ganduri fierbande, ucisa de propriile decizii.
Deschid ochii si ma sageteaza o lumina intensa. Ma linistisem deja. Probabil nu a murit, nu conteaza. Oricum e departe si nu cred ca o voi mai zari curand. Mainile mi-s aspre, scorojite de la lemnul tare al parilor manevrati in ultimul timp. Imi amintesc de ultima oara cand am tinut de mana pe cineva.. N-are nici un sens. Daca nu e ea nu e nimic. Mi-e sila de tot ce e in jur. De conceptul de femeie mai ales, pe care il indragesc enorm in acelasi timp. Imi pun o drujba si iau un rachiu. Messu e o adevarata pacoste, desi fara remuscari il folosim la greu. Sterge personalitati, lasa copchii fara initiative si tupeul necesar. In plus, e de-abia ora 11 si nu e nimeni. Imi aprind a 3-a tigara si odata cu ea, plec de la calc pe ziua de azi. Targul vorbeste, iar eu nu-s de fatza.
...alaltaieri...
Cainii toamnei gonesc serios dupa vara. Incep sa cada primele amintiri, retusari suave ale momentelor in care umplut pana la refuz de scarba ma retrageam si imi mai aratam cate o nemultumire, oricum nepriceputa. Cearcanele persista, nu cedeaza teren, chit ca am dormit vreo 6 ore. Din nou, nimeni acasa, din nou ma pun la aparat. Pachetul dimineatza zambeste, numai seara suspina. Si iata ca ea nu a murit.. Inca e vie in imaginatia mea. Incerc sa o distrug, dar e mai puternica decat mine. Ma las batut. Imi chioraie matzele, sunetul rasunand din toate coltzurile incaperii. Innebunesc incet si sigur in acest cub monoton. Indata va trebui sa iesim la ucis. Ucidem din placere. Ucidem din pasiune. Ucidem cu dragoste. Oricat am secera, parca vin mai multi si mai multi. Cu aceste ganduri, ies pe afara si admir buncarul din fatza blocului. E foarte elegant, denotand o tara civilizata fara exces de gunoi. Nu ma mai surprinde nimic. Plictisit, trec mai departe ca un Goliath prin hidre.
Imi petrec ziua prin cascarabete. Ar fi ultimele bastioane ale celor ce gandesc, desi paradoxul e mai mult decat evident. Locuri infecte, pline de excremente intelectuale. A, ar mai fi si libraria, dar ma scoate din sarite faptul anumite persoane imprumuta carti de acolo. Odata am fost intrebat de Alex daca as ucide din placere, fara ca situatia sa o impuna. Uite, amice, pe astia i-as desfiintza, nu omori. Stiu eu de cine vorbesc si probabil vor afla si ei.
Seara imi fac damblaua. Prea putini cat de cat tangenti la lungimea mea de unda. Restu numai dobitoci, sau tarani imperial, ia-o cum o vrei. Ma doare in pula, chiar si in momentul cand incep sa o dea pe Vama Veche. Dar erau 2 navete de bere mocca, din care am prins 1. Bufu, ...bufu...bufu. Bufu nu are motive sa fie trist, dar atunci l-am prins muie de dimineata pana seara, ca unul care isi bea amarul. Dar e un baiat bun, o companie placuta.
...ieri
Urasc trezirile fortzate dimineatza. Futu-i bisectoarea masii sa-i fut.. desi stiu ca sunt sensibil si ca-s si cu inima, imi creste tensiunea ceva de speriat. Ma descurc si ajung la timp, intampinat de 28 de fetze palide si numai nu treze. Prin pauze ma pun pe examinat pizdele de-a 11-a. Multe dintre ele au privirea mai putin inteligenta decat a unei caprioare, dar au ochi frumosi. Dame.. nu-s ele.. is pizdulici mici, habar n-au ce-i cu ele, venerand pe zeul Trend. Unele au un fund fain, din ala cu vino'ncoa. Fetze simpaticutze au multe, dupa primul albuz spumos primesc mai mult decat fericite lama lucioasa a unui topor. Operatie estetica ce are ca unelte principale pumnii insetati de distractie. Din alea, one fuck, one buck. Dar mie tot imi plac.. :)) sec.
Despre colegi nu zic nimic..n-are rost.
Ajuns acasa, mananc, beau apoi fac curat. In cele din urma, film. Apoi pe mess dau de .. un blog. Nu se mai poate. Din ce in ce mai multi isi fac bloguri. Ceva trebuia facut. Cu cine pula mea as putea face ceva frumos... ma uit la lista si lista se uita la mine... Bagami-as crek glumesc.. aa.. stai ar mai fi Alex. O coacem wa?... sta asta jumatate de ora ca era oripilat sau ocupat cu ceva doar, dupa care a acceptat. Cand sa postez, a intrat monstrul cu 3 capete si mi-am luat somn, in muzica propriilor mele injuraturi. Futere, nu?
Iar azi, entuziasmat de ora de info, bag a 7-a cheie aurita in clantza, rotesc cu grija si apoi pasesc apatic, lasand usa deschisa dupa mine. Urmatoarele nu necesita cheie, din marele hol le-a descuiat Alex ieri pe toate. Si toate vor ramane deschise, dar nu chiar pentru toti.
Pentru ca acesta e cosul de gunoi, intzelegetzi? Aici vin din astia care isi varsa amarul pe tot cacatu. Nu mai pot sa scriu nimic momentan, simt ca ard gazul de-ampulea. Merg sa ma plimb prin boschetzi. Pe viitor imi voi alege cuvintele mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
