daca asta e un butoi cu muraturi, eu vreau sa fie cu varza murata. si daca e un butoi cu dorinte, eu vreau sa fie un butoi cu iarba verde si soare si lac. si daca e un butoi cu realitati, vreau sa curga din el tot ce e rau. si apoi as vrea sa il repare cineva..sa nu mai curga..pentru ca..totusi..ce-i asta? cum sa curga butoiul?

Butoiu' IV

pentru ca vorbeam mai inainte cu serban despre butoaie (puturoase cu muraturi), mi-am adus aminte ca eu nu am mai umplut niciunul de mult. acu chiar am cu ce sa-l umplu. Si il umplu cu o mana. Deci scuzati « ingambamentul » fortat … mi-e greu sa tin si shift si sa tastez litere cu aceeasi mana. Bine ca wordu tranteste din cand in cand singur majuscule.

Mana nu e foarte grav... eu ma indoiesc ca e rupta... ca deja nu ma mai doare aproape deloc. Fac aroape tot ce face un om cu doua maini neingradite de fase sau alte chestii calcaroase. Nu are rost sa va repovestesc profesionalismul cu care m-au tratat asistentele din spital sambata noaptea, asistente la care a trebuit sa se zbiere doctorita “sa se duca la cine le-a pus in tura de 12 ore sa invete cum se face un ghips”. Nici de diagnostice care se bat cap in cap. Nici de cum nu am chef sa fac nimic saptamana asta. Nici de cum urasc vremea de afara. Si mai ales, nu ma apuc sa ma vait ca nu mai pot merge pe munte.

Stiti ca a inceput lumea sa ma alinte si sa ma cocoleseasca si i-am spus lui cristi ca ma invata prost. Mama rareori ma alinta si cand ar vrea acum sa faca asta nu o mai las eu. Pentru tati eu tot “puiutzu” sunt de acu’ 19 ani si pana azi, deci nicio schimbare.

Se spune ca “ prietenul la nevoie se cunoaste” si eu am avut in jurul meu oameni faini care sa ma scoata din starea de boceala isterica si pitiponceasca si sa-mi miste fiinta la spital. Si sa stea acolo 2 ore. Si sa cante la chitara cu politistii. Si sa glumeasca pana m-au lasat acasa. Si sa renunte la a ma “pocni” tot prieteneste :))

Inchei aici ca imi e foame si nu pot sa-mi iau aulinul cu stomacul gol. Stiu ca m-am laudat frumos in alineatul de mai sus... da’ fac asta rar si acu’ am dreptu’. Rezolutie: O sa ma alint mai des. :d

Numai bine si sa aveti prieteni ca ai mei. Atat va doresc.

si in timp ce bacu vine vine vineeeee... aseara la ora 12 cred ca era..noaptea spre dimineata :)langa barajul de la mihoveni...foarte frumoasa mostenire de la ceausescu, intro balta mare...mare...niste...nuj o suta? desi cred ca mai mult..de broscute..brotacei si de toate...isi depuneai ouale. dooh..logic..doar e primavara. insa pana aseara nu stiam ca daca pui multe broscute la un loc ...atunci cand isi depun ouale...fac impreuna un zgomot asurzitor si chiar ritmat..parca era o alarma din aia facuta sa trezeasca politia care e la 4 strazi mai incolo la gogosi. intai am crezut ca e din cauza ploilor recente, si ca or fi dand astia de la baraj drumul la alarma :-?? se mai intampla cand eram mica sa sune alarma de pe bloc, insa nici acuma nu stiu de ce, pentru ca nu vroiau sa imi spuna ai mei, si iesea tot burdujeniu pe balcon sa se holbeze. cam aceeasi senzatie am avut-o. cand colo..erau doar bietele broscute. si coborand langa balta recunosc fara jena ca am facut pe mine. parca prevesteau sfarsitul lumii. ca sa nu zic ca la un mom dat mam apropiat tare de 2 din ele sa le vad cum se calaresc si cum li se umfla gusile..si au inceput toate dintro data sa oracaie si mai tare...am vrut sa ma ridic sa o iau la fuga. dar mi-am dat seama ca broastele nu ataca :)) anyway...experienta mi s-a parut unica. si crepusculara. da a trebuit sa plecam la insistentele ciobanului care vroia sa stie ce cautam..si nea expediat zicand ca scapa cainele ala mare pe noi si nu il poate tine :-??. descopar pe zi ce trece lumea in toata dimensiunile ei :)

Sfinţişorul Contraatacă

Stimabili concetăţeni,


Am urmărit îndeaproape modul în care noi ăştia cu bacul ne comportăm acum pe ultima sută de metrii. Băăăăăi! Hooo! Pe bune că am început s-o luăm razna. Pe lângă faptul că ştie toată lumea că majoritatea învaţă pentru bac doar în clasa a 12-a şi se subînţelege că lunile aprilie, mai, iunie sunt luni în care fiecare îşi îngraşă porcul personal strong, strong, putem observa şi modificări comportamentale radicale.

Hai să-l luăm drept exemplu pe domnul Mike, stimat blogger şi admin pe blogul subsemnat. Nu-s pisiholoagă, deci nu-mi permit să-i analizez visele în care se vede fără picioare, dar pot să vă povestesc despre drama SFINŢIŞORULUI şi atunci veţi trage singuri concluziile. Jucând tarnip în timpul orelor la prestigiosul liceu cu minunate cărţi de joc cu Barbie (îs super tari, fiecare carte are alt tip de păpuşă cu haine diferite, carţile exprimă clar atitudinea contemplativă a persoanei în faţa măreţiei examenului care vine vine, viiineeee!!!) Şerban servea şi masa. Donşoara Raluca picată exact cu derierul suprapus pe brunch-ul cartoforului a însemnat miezu' imaginii imediat următoare. Moment kodak sau cum pana mea se scrie: Şerban cu o faţă care exprima hiperderanjare spune ceva de genu': "Ralu, te-ai pus cu curu' pe sfinţişorul meu!!!" Acuma replicii îi mai atribuiţi şi voi conotaţii că nu vi le dau eu pe tavă.

În general ce voiam să spun e că bacul îi un fel de ralu care se pune cu curu' pe sfinţişorul nostru . Pana mea, da' nu contraatacă şi el sfinţişoru' odataă şi'o dată? >:) >:) >:)