Toamna, Banalitate si Degeaba

Oficial vorbind, astazi e cea mai proasta zi din tot acest mizerabil an scolar. E ultimul an de liceu.. nu are cum sa nu fie mizerabil. Stiu ca totusi e o etapa sigilata de "fugit ireparabile tempus". Si, in plus, e si frumoasa. Cu atat mai mizerabil. Dimineata m-a prins lipsit de orice chef, lipit cu somn de pat. Ce a urmat? O cearta matinala strasnica, si o ora de chimie de care nu m-ar putea durea mai mult in cur. Probabil ca mai tarziu imi vor lipsi aceste ceasuri fara de rost petrecute pe bancile scolii, cu actualul colectiv.

Bate un soare sec pe geam, dand perdelelor din laboratorul de informatica o nuanta mai tragica. Rad sec, deoarece nu trebuie nimeni sa imi sublinieze efemeritatea ce ma inconjoara, precum o face acest soare latent de sfarsit de toamna. Asa e toamna la mine.. linistita si melancolica. Pun in balanta infaptuitul si neinfaptuitul, apoi trag concluzii cu o viata scurta si ma scufund in trecuturi aurii. Aceste domenii imi apartin, desi nu pot ramane prea mult acolo, fiindca singuratatea ma omoara. Visele mele sunt usoare, placute si cu un parfum aerisit, dar dupa un timp le constientizez artificialitatea. Atunci incep sa ma simt singur si caut sa ma intorc in societate. Asa e toamna mea.

Titlul?! Banalitate?! Ce banalitate, dom'le?! Foarte simplu, mon cher. Din coconul meu autumnal, observ discret evenimentele din jurul meu. Nimiv (nimic) nu depaseste bariera banalitatii, fapt ce ma deranjeaza. E si un imbold, ce-mi spune ca vor veni vremuri mai bune. Inot printre cacanari. Aparent preocupati de ceva, in realitate sunt ignoranti pana in maduva oaselor lor marunte. De adaugam putina naivitate, checul e gata. Da, mon cher, desi avem mai multa tehnologie in comunicatii ca niciodata, nu comunicam mai deloc. Discutii inutile, fara scop si fara inteligenta. O mare masa amorfa - asta e liceul din ziua de azi, dovada a regresului general al ultimilor ani. Cu totii vorbesc de facultate, putin habar avand despre ce e vorba.. e dezgustator. Se mai gaseste din cand in cand cineva care sa ma enerveze, dar nu mai reactionez ca altadata, cand prin nu-stiu-ce miracol reuseam sa ii enervez pe toti cel putin de doua ori mai tare. Nu mai are rost, nu ajung nicaieri. Ma detasez si privesc de sus, de unde mi-e locul. Mergeti la plimbare, banalilor, sunteti degeaba!

Am observat ca unii omuleti au inceput sa aiba opinii. Asta e foarte bine - bagati-vi-le-n cur! Opinii sa aveti atunci cand deschideti ochii si luati o mare gura de fan. Ati observat si voi ca lumea e putin mai rea, ca ochiul dracului isi consolideaza imperiul, ca va deranjeaza mediul in care traiti. Vreti ca viata sa aiba un scop?! Faceti-va scopul, cine va opreste. In loc sa va puneti intrebari retorice, faceti ceva, iesiti din banal! Tindeti voi la ceva mai mult decat rutina si comoditate la fel cum si dracu' tinde la tamaie. Aici ma refer si la opiniile geniale asupra Sanatoriului si articolelor publicate aici. Geniile autohtone se feresc de "pitiponceala", un nou citat pentru banalitate. Flacailor, anturajul vostru contine mai multe pitipoance decat va inchipuiti, fara ca voi sa bagati de seama.

Articolele Vioricai mi se par perfect potrivite, avand in vedere scopul acestui blog. Fiecare scrie ce are de scris, ce il/o framanta. Vedeti-va de treaba, rookies ce sunteti. Plec in lume, caci s-a terminat aerul din camera.