Trilogia 1 (sau 3 zile cacate)

Cu 3 zile in urma...

Ma trezesc mai obosit decat am adorimit, cu cearcane purtand blazonul neputintei din ziua de ieri. Picioarele se deplaseaza greu, vadit impotriva vointei lor. Aprind o tigara, trag cu pofta, ma las pe spate si inchid ochii. Vad iar chipul ei, o domnisoara finuta si apetisanta. Mi-am imaginat mangaieri, sarutari, etc.. Acum probabil zace moarta intr-un sant, cu o grimasa seaca emanand nimic altceva decat teroare crasa. Incatusata, zdrobita de uneltele ratiunii reci, sugrumata de prea multe ganduri fierbande, ucisa de propriile decizii.

Deschid ochii si ma sageteaza o lumina intensa. Ma linistisem deja. Probabil nu a murit, nu conteaza. Oricum e departe si nu cred ca o voi mai zari curand. Mainile mi-s aspre, scorojite de la lemnul tare al parilor manevrati in ultimul timp. Imi amintesc de ultima oara cand am tinut de mana pe cineva.. N-are nici un sens. Daca nu e ea nu e nimic. Mi-e sila de tot ce e in jur. De conceptul de femeie mai ales, pe care il indragesc enorm in acelasi timp. Imi pun o drujba si iau un rachiu. Messu e o adevarata pacoste, desi fara remuscari il folosim la greu. Sterge personalitati, lasa copchii fara initiative si tupeul necesar. In plus, e de-abia ora 11 si nu e nimeni. Imi aprind a 3-a tigara si odata cu ea, plec de la calc pe ziua de azi. Targul vorbeste, iar eu nu-s de fatza.

...alaltaieri...

Cainii toamnei gonesc serios dupa vara. Incep sa cada primele amintiri, retusari suave ale momentelor in care umplut pana la refuz de scarba ma retrageam si imi mai aratam cate o nemultumire, oricum nepriceputa. Cearcanele persista, nu cedeaza teren, chit ca am dormit vreo 6 ore. Din nou, nimeni acasa, din nou ma pun la aparat. Pachetul dimineatza zambeste, numai seara suspina. Si iata ca ea nu a murit.. Inca e vie in imaginatia mea. Incerc sa o distrug, dar e mai puternica decat mine. Ma las batut. Imi chioraie matzele, sunetul rasunand din toate coltzurile incaperii. Innebunesc incet si sigur in acest cub monoton. Indata va trebui sa iesim la ucis. Ucidem din placere. Ucidem din pasiune. Ucidem cu dragoste. Oricat am secera, parca vin mai multi si mai multi. Cu aceste ganduri, ies pe afara si admir buncarul din fatza blocului. E foarte elegant, denotand o tara civilizata fara exces de gunoi. Nu ma mai surprinde nimic. Plictisit, trec mai departe ca un Goliath prin hidre.

Imi petrec ziua prin cascarabete. Ar fi ultimele bastioane ale celor ce gandesc, desi paradoxul e mai mult decat evident. Locuri infecte, pline de excremente intelectuale. A, ar mai fi si libraria, dar ma scoate din sarite faptul anumite persoane imprumuta carti de acolo. Odata am fost intrebat de Alex daca as ucide din placere, fara ca situatia sa o impuna. Uite, amice, pe astia i-as desfiintza, nu omori. Stiu eu de cine vorbesc si probabil vor afla si ei.

Seara imi fac damblaua. Prea putini cat de cat tangenti la lungimea mea de unda. Restu numai dobitoci, sau tarani imperial, ia-o cum o vrei. Ma doare in pula, chiar si in momentul cand incep sa o dea pe Vama Veche. Dar erau 2 navete de bere mocca, din care am prins 1. Bufu, ...bufu...bufu. Bufu nu are motive sa fie trist, dar atunci l-am prins muie de dimineata pana seara, ca unul care isi bea amarul. Dar e un baiat bun, o companie placuta.

...ieri

Urasc trezirile fortzate dimineatza. Futu-i bisectoarea masii sa-i fut.. desi stiu ca sunt sensibil si ca-s si cu inima, imi creste tensiunea ceva de speriat. Ma descurc si ajung la timp, intampinat de 28 de fetze palide si numai nu treze. Prin pauze ma pun pe examinat pizdele de-a 11-a. Multe dintre ele au privirea mai putin inteligenta decat a unei caprioare, dar au ochi frumosi. Dame.. nu-s ele.. is pizdulici mici, habar n-au ce-i cu ele, venerand pe zeul Trend. Unele au un fund fain, din ala cu vino'ncoa. Fetze simpaticutze au multe, dupa primul albuz spumos primesc mai mult decat fericite lama lucioasa a unui topor. Operatie estetica ce are ca unelte principale pumnii insetati de distractie. Din alea, one fuck, one buck. Dar mie tot imi plac.. :)) sec.

Despre colegi nu zic nimic..n-are rost.

Ajuns acasa, mananc, beau apoi fac curat. In cele din urma, film. Apoi pe mess dau de .. un blog. Nu se mai poate. Din ce in ce mai multi isi fac bloguri. Ceva trebuia facut. Cu cine pula mea as putea face ceva frumos... ma uit la lista si lista se uita la mine... Bagami-as crek glumesc.. aa.. stai ar mai fi Alex. O coacem wa?... sta asta jumatate de ora ca era oripilat sau ocupat cu ceva doar, dupa care a acceptat. Cand sa postez, a intrat monstrul cu 3 capete si mi-am luat somn, in muzica propriilor mele injuraturi. Futere, nu?

Iar azi, entuziasmat de ora de info, bag a 7-a cheie aurita in clantza, rotesc cu grija si apoi pasesc apatic, lasand usa deschisa dupa mine. Urmatoarele nu necesita cheie, din marele hol le-a descuiat Alex ieri pe toate. Si toate vor ramane deschise, dar nu chiar pentru toti.

Pentru ca acesta e cosul de gunoi, intzelegetzi? Aici vin din astia care isi varsa amarul pe tot cacatu. Nu mai pot sa scriu nimic momentan, simt ca ard gazul de-ampulea. Merg sa ma plimb prin boschetzi. Pe viitor imi voi alege cuvintele mai bine.