:)

Început

« Aşteaptă două minute să îmi despachetez sufletul »
Te-am rugat asta acum trei săptămâni, îţi aminteşti ?
Ei bine, am constatat atunci că păstrez
Prea multe nimicuri în el.
Ştiu că nu îmi găsesc timp niciodată să îmi fac
Ordine între lucruri, sau măcar să le pun la spălat.
Le folosesc prea puţin şi prin urmare nu vreau să le
Alterez cu detergent. Sentimentele mele nu se înmoaie cu
Balsam obişnuit.
Pentru că tu nu ai avut răbdare acele 120 de secunde
M-am hotarat să fac curăţenie pe îndelete.
Ar trebui să îmi fie ruşine să recunosc
Că o gospodină crescută cu mult sârg ca mine
A uitat multe muchii şi colţuri ale sufletului
Pline cu praf şi păianjeni.
Ştii că mi-am găsit primele lacrimi şi primul zâmbet stând de vorba ?
Au fost foarte jignite când s-au vazut despărţite
De laveta îmbibată în clor.
Dar aşa cum le-am şters pe ele..
Am şters o mare parte din ce am mai găsit.
Şi acum totul străluceşte şi miroase frumos
Dar e pustiu, şi trebuie să îl umplu înapoi.

Prin urmare, vroiam să te rog să vii cu mine la cumpărături.
De jucării.

Si aici am incheiat citatul. Din tot crap-ul pueril pe care l-am scris asta e singurul care chiar imi place. Si a trecut fix un an de cand 
l-am scris si inca nu 
s-au alterat sentimentele pe care le-am pus in el. 
In acelasi timp, eu nu pot fi mai sincera sau mai deschisa decat am fost 
in cuvintele de deasupra. 
  
Pe data viitoare,
Ralu