Somnul Ratiunii Naste Monstrii

Cu un gust asemanator cu cel al tulburelului cu care imi delectez papilele in clipa de fatza a trecut si ziua de astazi. Zidarul a mai pus o caramida pe a sa minunata creatie. Tzigara arde langa mine in gol, cu fumul gloriei din zile ce-au trecut. Daca ma uit mai bine, azi fumul ma duce cu gandul la ruina unei imparatii ce a apus. O imparatie condusa de un anumit spirit si moral, impartasit negresit de catre toti membrii unor generatii, ce au stiut sa isi traiasca viata de liceu din plin.

Dar eu vorbesc despre lucruri pierdute in negura necrutatoare a timpului. Oameni ce au fost si acum sunt imprastiati prin tara, ca acele fire de nisip rascolite de furtuna prin boschetzii boratzi de atatia pustani prin Costinesti. In schimb, eu am ramas aici, fiindu-mi data posibilitatea de a urmari evenimente care uneori ma lasa masca. Ma gandesc ca acesti insi vor trebui la un moment dat sa infrunte jungla de dupa liceu, si nu am nici cea mai vaga idee despre cum o vor face. E vorba de adolescenti fara principii, convertiti la religia zeului Messenger, orbiti de tehnologie si de lucruri superficiale. Se pare ca incet, incet, Ei castiga. An dupa an, dupa evolutia generatiilor se observa terenul castigat. Ei sunt cei care iti fura mintea, persoane fizice, cei ce sunt interesati sa te dezinformeze si sa te arunce pe un pamant dezolant, unde tu de dragul Ochiului Diavolului alergi dupa ce ti se dicteaza. Pretul libertatii creste de la zi la zi, si pierduti in tendinte filozofice suntem tentati sa discutam principiul ei, sa-l mutilam si sa-l corupem pana in clipa in care vom grai ca de fapt, libertatea e rea, si mai mult decat atat, contraindicata. Aici, Ei au castigat batalia, iar cei ce nu sunt de acord sunt izolati de restul si condamnati spre a fi etichetatzi drept "ciudati" sau chiar "fraieri".

Instinctul de turma, aproape omniprezent in timpurile noastre, este una din armele Lor preferate. Se folosesc de asta pentru a divide si a cuceri. Insul de rand isi procura skate shoes numai pentru ca si restul oilor au, tricouri in dungi pentru ca asa e trendul, blugi pana pentru ca asta poarta si restul gagicilor si nu poate fi nimeni mai prejos. Repercursiunile sunt simtite si in domeniul cultural, daca mai poate fi numit asa. :)) sec. Trance, d'n'b, eurodance si hardcore-harddance isi fac locul in inimile celor din jur, creeand o falsa impresie de noncomformism, de unicitate si de libertate. Cum putem vorbi despre asa cva, cand aceste genuri sunt gustate de aproape 60% dintre cei apartinand generatiei skate? Dj, tot tacamul.. fake healing. La un nivel si mai avansat, nu exprimam ce simtim si ce gandim de teama anturajului. Marea masa stranguleaza si extermina foarte eficient spiritele frumoase, dar mai slabe. Nu trebuie multa lectura pentru a realiza acest lucru. Asa ca unii prefera sa se adapteze la situatie, la cerintele Lor. Exista si unii care se numesc "metalisti", fara a avea nici cea mai mica tangenta cu ideea rockului si chiar mai mult, a metalului. Fake healing din nou. Muzica joaca un rol in construirea unui caracter, dar nu asta e tot. Skepsis-ul e urmatorul: avand sentimentul de autonomie asupra vietilor proprii, tinerii devin ignoranti si mai usor de prostit. Aici as bea o cola, in cinstea globalizarii si mi-as cumpara windows cu liceenta. Ce anume e ucis? Exact acel spirit ce usureaza si inaltza, acele glume ce binedispun, unitatea unui colectiv, increderea reciproca, aprecierea valorii unui om nu dupa cum arata sau cat de popular este in cireada si initiativele unora dintre noi. Se intampla si nu prea poate fi oprit. Viata nu va mai fi la fel, si oricat de umplut de melancolie as fi cand scriu aceste litere, poate ca e intr-n fel natural sa se intample asa.

Dar in fond, de asta am infiintat impreuna cu Alex ceea ce numim Black Hill Sanitarium. Orice om cu o constiinta relativ intacta este afectat de ceea ce am descris mai sus, intr-un mod sau in altul, iar odata incarcat cu povara de acest soi, trebuie sa o desarte undeva, pentru ca a doua zi, cu usoare dureri de cap, cum a zis si Alex, sa aiba puterea de a o lua la capat. E un loc in care putem intelege mai bine cum gandim si ne putem aprecia reciproc mai mult decat inainte, tangent la cum ar trebui. Pe mine ma umple de amar si imi afecteaza inima precum o carie scobeste in masea privirea goala si lipsita de ratiune, precum a unei vaci, a circa 80% din colegii mei de liceu. Imi repugna, ma agaseaza si imi da iritatii severe pe creier. Zilele acestea se organizeaza un bal. Ma rog, se "organizeaza". Nu vad de ce am folosit cuvantul acesta, intrucat e departe precum Pacificul de ceea ce se intampla. Din nou, majoritatea isi spune cuvantul, tema iese una de tot cacatul si ajungi sa te intrebi ce rost mai are sa te implici. Pe de alta parte, daca nu te implici, ai si de pierdut, si anume inca o lupta. Dar e dificil sa asisti inutil zi de zi la certuri inutile fara nici o concluzie si sa vezi cum se petrec multe fara a se realiza nimic. Toate ideile lor sunt seci si lipsite de viata, precum cele ale unor copii sarmani ce s-au ratacit de izvorul creatiei. Inchin un pahar cu vin in cinstea Lor, si a tacticii ce a reusit sa ii aduca in starea asta. Ma uit cu mila in urma si asta vad. Consemnez si asta in cartea insangerata a sanatoriului, las putin tastatura si mai rasuflu.

Ascult Manfred Mann - Spirits in the Night. Inca un cutit in inima. "Together we were like spirits in the night.. all night!". O alta relicva conservata uimitor de muzica. In fond, asta face muzica buna, se comporta ca un portal spre o alta dimensiune, aferenta tie, presupunand ca asculti muzica buna care iti place. Se muleaza pe tine, trece precum razele gama prin corpul tau inca plapand, te ridica si te duc cu gandul de parte. E o consolare dulce-acrisoara, ce reuseste sa iti arate ca mai exista speranta, mai exista oameni care merita, figuri de care iti aduci aminte cu placere si pe care le-ai revedea oricand, mai mult decat bucuros de ocazie. Caci asa eram odata, precum spirite in noapte, savurand orice era simplu si frumos si traind intr-o relativa armonie. Ma refer aici la grupuletele mici, nu la intregi natii, doamne fereste. La urma urmei, din razboaie si tragedii invatzam si evoluam. Father of loneliness and pain, Father of Night, Father of Day. Asa era si poate va mai fi..

Ma ridic si ma uit pe geam. Pensionarii stau in solar cu nepotii si cu nepotelele. Inevitabil, ma intreb ce se va alege de ei sau de ele, stiind ca nu sunt singurul ce isi pune aceasta intrebare. Acum sunt mai linistit. Muzica asta veche are un efect ciudat asupra mea, precum Absinth-ul, in sensul ca ma linisteste, parca m-as topi in scaun. Mai devreme am primit un telefon de la un prieten, sa mergem la o bere. Nu l-am mai vazut de ceva vreme, ce ocazie faina! Se mai intampla si din astea... :).

Nu ma ostenesc sa ma fac musai inteles cu cele scrise mai sus. Cine are a pricepe, va pricepe. Iar cei ce vor pricepe, vor fi oameni, in purul sens a definitiei speciei. Intrat intr-o stare de oboseala crescanda, inchid ochii si ma ascund in mine insumi. La bun ramas...